Home » Uncategorized » Un pic despre etică în media

Un pic despre etică în media

23 November 2010

Un cititor îmi atrăgea atenţia deunăzi că un deonotolog ar critica puterea, nu opoziţia, iar cum eu aş fi făcut o fixaţie tot judecând PSD-ul, asta mă decredibilizează ca profesionist. Las deoparte felul acesta simplist de a aşeza lucrurile şi faptul că doar câteva articole mai jos semnalez şi condamn derapaje ale PDL-ului. Ce mi se pare, însă, cu adevărat relevant este că el exprimă modul în care au ajuns să gândească şi unii jurnalişti. Majoritatea, foarte tineri. Capcana în care au căzut a fost să-şi imagineze că independenţa editorială e dată de felul în care te raportezi la puterea politică şi că, dacă te-arăţi critic la adresa guvernului, e suficient pentru a-ţi fi probat independenţa. Nimic mai fals.

În România, de câţiva ani încoace, cea mai mare ameninţare la adresa autonomiei editoriale a devenit chiar instituţia de presă. Conduse de oameni cu interese politice şi de afaceri suverane intereselor publicului, marile instituţii de presă au devenit portavoci ale patronilor. S-a ajuns la trista situaţie ca interesele publicului să fie promovate doar în măsura în care ele coincid cu intereselor proprietarilor, iar libertatea de exprimare să fie fără margini într-o breaslă care-şi pune ea singură din ce în ce mai multe graniţe. Cu alte cuvinte, jurnaliştii au libertate absolută de a spune tot ce doresc, dar le vine din ce în ce mai puţin să o facă. Adevărul lor nu e preţuit şi nici răsplătit câtă vreme nu se întâlneşte cu interesele patronului. Jurnalistului nu i se spune ‘nu-mi serveşte ce faci dumneata’, ci mult mai eficient: ‘n-am bani pentru cât ai merita.’ Aşa au dispărut documentare, investigaţii, aşa au dispărut emisiuni, publicaţii şi oameni de bună calitate s-au refugiat pe bloguri. Căci criza financiară nu a fost pentru patroni motivul, ci pretextul. Şi din câmpul larg al libertăţii de expresie, a început să dispară tocmai expresia.

O categorie aparte de jurnalişti e aceea care consimte că interesul instituţiei coincide cu interesul personal, motiv pentru care priorităţile publicului alunecă în planul trei. Nu-şi pun în mod sincer problema independenţei, dar îşi imaginează că perpetuarea unor automatisme critice la adresa puterii, golite cu timpul de vreun conţinut, îi califică drept exponenţi profesionişti si obiectivi ai meseriei. Şi, deşi ar putea afla reprezentanţilor puterii greşeli autentice, se limitează la a-i căuta de geantă şi pantofi. În mod ironic, în astfel de situaţii, e invocată chiar audienţa. Numai că, asemenea crizei financiare, şi audienţa e tot un pretext, nu un argument. În fond, aduni nu neapărat cât meriţi, ci mai ales ce fel de public meriţi.

Zilele trecute, am avut bucuria să cunosc câţiva jurnalişti remarcabili din Europa, adunaţi împreună cu profesionişti ai media din România la un seminar regional ASPEN pe probleme de etică în mass media. Dificultatea cu care ne confruntăm şi noi, şi ziariştii străini este cum putem face să reziste presa de calitate în noile condiţii de evoluţie tehnologică. Ceea ce personal cred este că, în vreme ce ei se străduiesc să afle soluţii în favoarea publicului, noi ne întrebăm cum să salvăm afacerile patronilor.

Felul acesta de a aşeza lucrurile, de a promova ideea că depinzând ca jurnalişti de patronat suntem nevoiţi să punem interesele noastre deasupra priorităţilor oamenilor sau să ni le subordonăm a deturnat radical jurnalismul de la sensul său originar. Acela de a transmite în folosul publicului. Aşa s-a ajuns ca mulţi jurnalişti să nu mai facă presă, să aibă doar un job, iar cei cu interes real pentru meserie să-nceapă să-şi construiască propriile medii online.

Nu sunt convinsă că proprietarii au un respect real faţă de cei dispuşi să îmbrăţişeze orice semnal în lipsa oricărei judecăţi independente. Cred mai degrabă că îi folosesc. Şi că e doar o etapă. Adevăratul test de rezistenţă pentru afacerile în media şi pentru credibilitatea presei va fi atunci când noi jurnaliştii vom începe să fim critici, nu cu puterea sau cu opoziţia, ci întâi de toate… cu noi înşine.

Uncategorized

39 Comments to “Un pic despre etică în media”

  1. Am citit acest articol cu plăcere și o oarecare satisfacție aducându-mi aminte de un altul citit cu aceeași plăcere și ceva mai puțina satisfacție.
    http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/mogulii-vechi-si-noi-15151.html
    Personajul din celălalt text,de poveste desigur,cu un ochean vechi,lipsit de nuanțe (ceea ce-l face atât de iubit de unii și urât de alții, nefiind indiferent nimănui), de care se vede că se simte atașat, avea cu siguranță ca îmbunătățiri niște informații suplimentare, asupra cărora lumina s-a revărsat ceva mai târziu,undeva între cele două ˝postări˝.
    Cel mai probabil nu ești chibiț de fotbal și nu știu dacă știi că ˝Zapata˝ este fostul titular al postului de portar al Stelei care obișnuia să gafeze destul de des.Acum cred că se află la echipa a doua a clubului negăsindu-și un angajament la o altă echipă.
    Deși am apreciat, chir așteptat alegerea făcută, prefer oricând ˝o mutră spășită˝,˝rușinată˝, ˝eventual făcând temenele˝, oricărei alte mutre acre, nerușinate, agresive de care cu siguranță nu ducem lipsă, ba chiar suntem sătui.
    Un stelist cu alte gusturi
    http://www.pond5.com/video-sound-effects-music-after-effects/1/liana.html
    http://www.youtube.com/watch?v=6bKjgp40enQ
    http://www.usefilm.com/image/1330920.html
    http://www.flickr.com/photos/dickerman/2519840322/

  2. Multumesc, Paul, pentru aducerea aminte. Libertatea e o alegere. Si m/as fi bucurat si atunci, ca si acum, ca jurnalistii independenti sa fie respectati si de putere, si de patroni. Liana

  3. Respect este o noțiune complicată,greu accesibilă mai ales în mediul viciat între altele chiar de lipsa acestuia.Modelele scoase la înaintare (reușita în societate) rareori lasă să se întrevadă vreo urmă din această poțiune homeopatică, magică.
    În comunitățile noastre este mult mai prezent celălalt înțeles al acestui termen și anume de ˝a pune la respect˝ desigur pe ceilalți.Această din urmă variantă antagonică este exact calea inversă de urmat.Respectul trebuie întâi oferit pentru a culege roadele, în funcție terenul,mediul întâlnit, întocmai ca o sămânță aruncată pe o varietate de soluri fragmentate de o lipsă de încredere cronică.Iar izvorul de nesecat al acestei îndeletniciri îl reprezintă respectul față de valori autentice, perene.Atunci când el există se manifestă în primul rând față de propria persoană răsfrângându-se mai apoi asupra celorlalți.Procesul invers omniprezent se constituie într-un cerc vicios care poate fi întors de fiecare în parte urmând ca atunci când momentul critic va fi atins să asume un sens ireversibil.
    Patronii s-au folosit de jurnaliști mai mult sau mai puțin independenți ca de niște ˝supape˝ în goana lor nebună după bani cu care să cumpere putere, care să aducă mai muți bani sporindu-le puterea, hrănindu-le orgoliul nesătul în competiția bolnavă dintre ei, exacerbată și expusă până la grotesc în mult prea apropiata campanie electorală.
    Cât despre ˝putere˝,atunci când nu este pregătită, aerul rarefiat al înălțimilor o amețește până căderea rostogolită, greu de oprit, pe drumul spre propria pieire.
    Puterea nu respectă decât o altă putere mai mare sau comparabilă atunci când este conștientă atât de propria-i valoare cât și de cea care i-ar putea provoca pierderi importante.
    Cu respectul cuvenit

  4. Cititorul simplist

    Toata “deontologia” voastra, “reforma” si hăhăiala de la Cotroceni, nu fac doi bani in fata copiilor care mor de foame in Romania.

  5. ps.Libertatea este o alegere, dar nu una în sine, abstractă deși în română are o rezonanță tipică unui popor de supraviețuitori care i-a simțit lipsa (am în minte scandările din timpul ˝revoluției˝).Prefer o exprimare cu o altă sonoritate mult mai clară într-o limbă în care vocalele sunt mai puțin împresurate de consoane, îmbogățită și șlefuită de suflete libere cu minți luminate, cu voci și convingeri puternice capabile să arate calea celorlalți mai puțin liberi.http://en.wikipedia.org/wiki/Freedom_%28disambiguation%29
    Asemenea fericirii analizate de Viktor E. Frankl în ˝Man’s search for meaning˝ libertatea nu poate fi un scop ci rezultatul unor alegeri coerente cu principiile ce ne călăuzesc în viață.˝Orice îi poate fi luat unui bărbat sau unei femei cu excepția unui singur lucru,ultima dintre libertățile omului, de a-și alege atitudinea în orice set de circumstanțe,de a-și alege propria cale˝,˝Însăși căutarea fericirii este cea care o alungă˝.http://webcache.googleusercontent.com/search?q=cache:Q3L9fqgy8yMJ:www.famousquotesandauthors.com/authors/viktor_frankl_quotes.html+frankl+quotes+happiness&cd=1&hl=ro&ct=clnk&gl=ro&client=firefox-a
    http://webcache.googleusercontent.com/search?q=cache:f03J49xrL_IJ:www.brainyquote.com/quotes/authors/v/viktor_e_frankl.html+frankl+quates&cd=1&hl=ro&ct=clnk&gl=ro&client=firefox-a
    Independența este doar o formă mai vagă de libertate.

  6. @ Liana Alexandru

    Nu pot sa inteleg de ce dvs, D-na Alexandru, va considerati jurnalist. Dvs. sunteti prezentator de televiziune.

    Un jurnalist face anchete, reportaje, alearga pe teren dupa stiri si informatii, scrie editoriale, realizeaza emisiuni etc. Dvs. doar prezentati stiri preluate in cea mai mare parte de la agentiile de presa sau de la colegii care alearga pe teren si eventual stabiliti ordinea in care sa fie prezentate si le cititi de pe promter, ceea ce este foarte onorabil. Nu mi se pare corect sa dati dvs. lectii de deontologie.

  7. Nu e ceea ce ma consider, e ceea ce am facut timp de 10 ani. Pacat ca n/ati stiut ca multe din stirile si editorialele pe care le/ati auzit rostite de mine la radio sau la televiziune au fost redactate chiar de prezentatorul pe care/l criticati acum. Ma bucur, insa, si daca ati vazut in mine un prezentator onorabil. Pentru ca, in redactare, moderare si in prezentare, deopotriva, a fi onorabil e unul din primii pasi catre un jurnalism de buna calitate. Va multumesc.

  8. Felicitări!
    Sper să fie adevărata măcar știrea asta pe site-ul ˝Realitatea.net˝.Odată cu apariția lui Turcescu la B1 mi-am dorit să te văd în noua lor grilă.Chiar dacă acest lucru nu s-a întâmplat când am aflat de plecarea lui Radu Moraru la noul canal RCS&RDS(firma care-mi furnizează serviciile de cablu și internet), m-am gândit c-ai fi cea mai buna alegere pe care ar putea-o face.Mi s-a întărit această speranță atunci când ai scris despre media și participarea la seminarul ASPEN, având în vedere că nu există așa de multe opțiuni rezonabile.Ești un jurnalist cu vocație care merită să-și facă cu plăcere meseria așa cum te-am observat în ultimul jurnal la ˝Realitatea˝.E un cadou frumos pentru telespectatorii care te apreciază și te merită.
    Să fie într-un ceas bun!
    Sărbători fericite!
    http://www.youtube.com/watch?v=N6ml_YbgJsQ

  9. Va felicit ca ati ales 10TV; la Realitatea nu ma mai uit de mult timp, asa ca nici nu stiam ca ati plecat de acolo. Nu puteti s-o atrageti si pe dna Medeleanu? Ar fi cadoul de Craciun asteptat. Mult succes si va stimez si iubesc mult.

  10. Cetaneanul Turmentat

    In ce cartier se receptioneaza 10tv? Emite de la Cotroceni? Astetam si noi publicarea codului deontologic al lichelelor.

  11. Daca ai ales bine nu stiu . Dar faptul ca ai plecat de acolo … caracter frate , ce mai ! Am copilarit cu Esca (contemporano-revolutionar vorbind ), vreau sa cresc o data cu tine , si in final vreau sa imbatranesc cu mine . Mult succes si multe ganduri asternute (aici ) ce sigur vor fi citite si apreciate oriunde ai fi . SARBATORI FERICITE !!!

  12. azi cârcotaș

    Mă grăbesc să-ți scriu măcar câteva rânduri înainte de conf. de presă pe care ”Mr Perfect” o ține la 17:00.Sper să întârzie cât să-mi adun gândurile și să încropesc ceva coerent.
    Îi recomand să nu depășească ora 18:00.Nu de alta dar n-ar avea nici o șansă la o audiență de calitate.E acontată.
    Nu-ți găsesc vreo vină în cele de mai jos,înafară de promovarea propriei emisiuni.Celelalte beneficiază, chiar de un promo agresiv, (inclusiv reluări).
    Păi ce facem?Parafrazând un clasic în viață: ori suntem profesioniști (”golani”) ori nu mai suntem?
    Oricum o surpriză plăcută, trebuie să recunosc, pe care am fost aproape s-o ratez dacă mă părăsea inspirația.
    Am să încerc o mică răzbunare supunându-te supliciului de a citi reproșuri meritate de alții.
    Sunt răutăcios, asta pentru că m-am simțit un pic păcălit.În ziua debutului am sunat și la operatorul de cablu pentru a cere informații suplimentare celor obținute de pe net, fără a avea prea mult succes.
    http://www.adevarul.ro/financiar/media/Nasul-_debuteaza_vineri_la_10_TV_0_386961904.html
    Măcar pentru a o contrazice pe Cristina Trepcea și tot ar fi trebuit să fie atent Radu Moraru la ce promite. Altfel nu face altceva decât să confirme spusele distinsei membre CNA, îndreptățindu-i astfel dojana adresată poate în glumă, poate serios, dar care cel mai probabil ține de interesul pe care-l reprezintă.
    http://www.realitatea.net/scandal-la-cna-cu-radu-moraru-pe-tema-10-tv_780362.html
    N-o fi fost mințit ”poporul cu televizorul”, dar cu ”adevărul”(ediția online) poporul a fost măcar amăgit.E și asta o chestie să fi mințit cu adevărul.
    Emisia canalului a început mult mai târziu de ora 15,nici vorbă de vreun film,poate din motive obiective.Rămâne concursul cu ”casa”, deși îți cam iei gândul după ce citești regulamentul.
    Dar așa e Radu-a-nost’ ,este vina mea că așteptările mi-au fost oarecum înșelate.Îmi lasă permanent impresia de novice fără perspectiva ameliorării, nestăpânind comunicarea nici măcar cu regia.Suferă de o formă destul de des întâlnită în media românești căreia îmi place să-i spun ”autism tv”.
    Cred că are nevoie de mult mai mult ”training”.Așa s-a văzut cel puțin la prima emisiune la care ai fost prezentă.
    Am avut senzația că erai mai puțin în largul tău, ușor stingheră.Devină o fi debutul sau câteva remarci nelalocul lor.Este doar o impresie pe care mi-o permit fără intenția de a te ofensa în vreun fel .Lucrurile s-au agravat simțitor după ce ”Elvis has left the building”.
    Ca moderator îi lipsește ceea ce un arbitru bun are întodeauna, capacitatea de a controla discret, cu efort minim, fără a ridica tonul pentru a se suprapune peste celălalt.Cu răbdare așteptând o pauză, folosind capacitatea de modularea vocii într-o frecvență mai joasă(tonul face muzica), moment potrivit pentru a interveni.
    Toate aceste calități sunt indispensabile unui lider.E floare rară la noi, cu o mireasmă care împrospătează, pe care puțini o poartă în piept și pe care cu bucurie pot să spun că am remarcat-o asortată, prinsă în păr sau după ureche, în recuzita emisiunilor moderate de tine.
    Cu greu îmi vin în minte câteva nume care să întrunească fie și parțial ceva din fișa postului.Uite de exemplu Alice Iacobescu și în mod surprinzător poate ”Mr Perfect” care și azi ș-a etalat o parte din arsenalul pe care-l deține într-o stare brută, mai puțin cizelată.
    Un caz aparte în opinia mea îl reprezintă Robert Turcescu.Un jurnalist informat, cu surse de invidiat, incisiv, dar prea preocupat apăsat chiar de părerea altora despre el, reacționează imediat și disproporționat asta fiind un semn de slăbiciune care-l face destul de ușor de dominat.E prea sensibil la critici, nu-i place să fie perceput într-o tabără sau alta, exagerează cu echidistanța care cel mai adesea e o himeră.
    Cu toate astea Radu face parte dintre puținii pe care-i bănuiesc de-o oarecare bună-credință, este susținător al valorilor de dreapta în politică și asta-mi determină o judecată mai puțin aspră în ceea ce-l privește.
    Am urmărit și emisiunea Nașul de duminică seara și mi s-a părut mult mai bine, probabil s-a molipsit de la ”cineva”.Oi fi fost eu prea cârcotaș sub influența informațiilor inexacte, asta ca să dau dovadă de indulgență, sau poate subiectele au fost mai bine alese și mai bine gestionate.
    Un subiect interesant mi s-a părut cel cu spionajul, legăturile cu Transparency și implicit cu Victor Alistar.Sub rezerva veridicității suspiciunilor vehiculate s-ar explica niște atitudini și luări de poziție din ultima vreme ale acestui personaj pe care mi-l amintesc dintr-o serie de emisiuni moderate de tine care făceau parte din campania ”FĂRĂ ȘPAGĂ”.Ciudată rezonanță mai are acum.
    Mă întreb câți dintre cei întrebați atunci dacă ar purta o insignă sau dacă ar afișa la vedere în instituțiile statului pe care le conduceau sloganul amintit și care răspundeau ca n-au nimic împotrivă doar că nu-i văd eficiența, au fost sau nu prinși cu mâța-n sac.
    Sunt o suită întreagă de oameni față de care aveam o părere și care între timp s-a modificat în ambele sensuri.L-aș aminti lângă Alistar și pe Cristian Pârvulescu de la Pro Democrația.
    Mă opresc aici pentru că mi-am amintit de un articol pe care-l apreciez
    http://www.dilemaveche.ro/sectiune/situatiunea/articol/spiritul-critic-supradoza
    Îți dai seama, Doamne ferește aș mai fi putut continua.Oricum ajunge la moderare și nu cred să merite să indispună și pe altcineva,ajunge o victimă.Pentru mine a fost o descărcare.

  13. băiat cuminte

    Vezi dac-am fost cârcotaș?!Cred că ai puteri paranormale. Ieri am avut ghinion aproape toată ziua.Și nu începuse rău deloc, mi-am zis să-mi încerc norocul să prind legătura cu voi și ‘după lupte seculare’, când s-a schimbat nr. tel. (audiență nu glumă!), pe final de emisiune și când mă pregăteam să renunț, hopa! Surpriză, dispare vocea enervantă a robotului înlocuită de o colegă care mă întreabă dacă vreau să intru în direct.
    Bineînțeles!Așteptați vă rog!
    Dau televizorul la minim, ascult în telefon, atent să nu încep cu stângul auzind observațiile primite de alții (lecția învățată, băiat cuminte nu?).
    După vreo 4-5 min.: Alo!Bună seara doamna Paula?
    Puțin incomodat de de faptul că nu-mi auzeam vocea(sper să nu fi avut tonalități înalte, cel puțin nu am reputația, dar cine știe, emoțiile), încercând o frecvență mai joasă, bâiguiesc un: Numele meu este Paul.
    Nu știu cine-mi datorează un miel sau poate o mia, când se greșește sexul cred că e mai grav și trebuie ca și darul să suporte o ‘operație de schimbare de sex’ sau măcar o fundiță (roz cred c-ar fi cel mai nimerit).Am înțeles de la tine că devină sunt colegii.Nu știu dar în cazurile astea răspunderea e-n solidar, trebuie studiată legislația.
    Și ‘colac peste pupăză’, după ce mă dezmeticesc, având impresia răspunsurile mele sunt din ce în ce mai ‘inteligente’, cade legătura (cred c-a fost singura dată de când ați început), dar fără să vină tonul.
    Alo!…Alo!…Nimic.
    În sfârșit mă repreia colega cu apelativul Domnul Paul? (Hm!Așa mai veniți acasă).
    Îi răspund:Cred ”c-a căzut” legătura.Am făcut o cacofonie, nu știu dac-a sesizat-o.Oricum o greșeală infinit mai mică, spun eu, ”doesn’t make us even”,la asta nu-i cu miei, cel mult o notă mică de la ”Doamna profesoară”(mai merge încă una, doar am luat câteva la timpul meu dar după câte se vede nu destule).
    Comunică cu o persoană ‘de sex MASCULIN’ pe care-o întreabă dacă mai e timp să mă introducă-n direct.NU!
    Revine:Aveți copii?Nepoți?
    Nepoți.(din partea surorii).
    O să primiți un săculeț cu jucării.Adresa dnv.?
    Îi dau adresa și-i spun ca am lăsat pe mailul afișat în timpul emisiunii întrebarea pe care n-am mai adresat-o distinsei invitate și poate dacă aceasta rămâne în continuare la ‘Nașul’ i-o transmite cineva.Am urmărit și nu s-a întâmplat așa.Era ceva de genul:Mai sunt incomodați canotorii și pe vremea asta de criză, atunci când se antrenează de valurile făcut de potentații zilei pe lacul Snagov?Știu c-au fost ceva probleme.
    A pierdut și Steaua în prelungirile meciului, tristețe mare!Ce mai?!O zi pe măsură.
    Sper să nu mă faci de râs, măcar de data asta și să treacă de moderare.Nu de alta dar e rușinos.
    Am să le spun nepoțeilor ca jucăriile sunt de la tine.

  14. Recuperarea medaliei
    Ni se pare nedrept felul cum suntem tratați ca nație de către alții.Poate că avem dreptate, poate dacă era vorba de vreun sportiv american în locul Andreei, acestuia i s-ar fi întâmplat mai greu același lucru.Asta și pentru că sunt mai riguroși și la ei nu ‘merge și așa’.Până și în dopaj sunt profesioniști. Ei când recurg la astfel de metode ‘neortodoxe’ o fac conștient, cu un risc asumat.
    Dar nu ne legăm oare prea ușor de paiul din ochiul altuia înainte de a face ceva cu bârna care ne întunecă vederea?Cât de ortodocși suntem noi?Nu ne furăm singuri căciula în șmecheria și improvizația noastră?Pierdem întotdeauna, chiar și atunci când câștigăm, neînvățând mai nimic, nici din eșec nici din succes.Luăm pastile care nu ne ajută la nimic.Ba dimpotrivă!
    De ce ne pasă așa de mult de părerea celorlalți?Poate pentru că suntem nesiguri?Nu avem încredere în valoarea noastră individuală, și ca urmare nici în cea de grup pentru că îi găsim cu greu reperele.
    Există totuși speranță și pentru noi.S-a luminat azi camera în care mă aflam cu atmosfera creată de atitudinea pozitivă din studio.Viteza luminii la pătrat, care evidențiază o frumusețe naturală ce răzbate din interior, din două surse de o incandescență molipsitoare.
    Cea mai bună emisiune de până acum!Cu amfitrioana în zi de grație alături de o invitată de excepție, care avea cuvintele la ea, stimulându-se reciproc, și cu colegul amuțit în admirație, sau destul de inteligent pentru a nu deranja.A fost o feerie!
    Mi-a plăcut Andreea, perspectiva ei asupra experienței pe care a avut-o.Nu a învinovățit pe nimeni, chiar a găsit circumstanțe doctorului, nelegându-și speranțele de o medalie pe care poate ar merita-o dacă aceasta nu s-ar acorda după niște reguli stricte, ce țin și de circumstanțele unei lumi ‘sportive’ în care dopajul este din ce în ce mai prezent, iar pentru ținerea acestuia sub un oarecare control toleranța trebuie să fie zero.
    Pe lângă amintirea unei performanțe sportive remarcabile, încununate de un exercițiu care i-a pus în valoare calitățile excepționale ,etalate și astăzi, din punctul meu de vedere a câștigat o medalie de un alt calibru, mult mai importantă, strălucitoare, și utilă, cea a atitudinii pozitive și corecte.S-a ‘dopat’ cu acest remediu naturist, ieșind astfel învingătoare, într-o societate mai puțin obișnuită cu așa ceva.”Drumul ne formează, dar destinația ne definește”.
    Poate fi ‘povestea românească de succes’ , genuină, deosebită de cea americană descrisa în cărțile de ”self improvement”.
    Cu notele de 10 ale Andreei, împreună cu cele de ‘1.00’ obținute de Nadia, care la o privire superficială pot induce în eroare asupra valorii intrinseci, și prin exemplul lor multiplicat, cu astfel de atitudini repetate, asemenea antrenamentelor de la Deva, printr-o muncă comparabilă ca efort, putem sporii încrederea națiunii în forța sa.
    Iar atunci când această forță va fi suficient de puternică pentru a impune respect, ne va interesa mult mai puțin judecata altora în ceea ce ne privește.
    Medalia pierdută, chiar de va fi recuperată vreodată, v-a valora mult mai puțin decât cea câștigată între timp.
    Cu reverența cuvenită:
    Sărut mâna, Doamnelor!

  15. sub aceeași impresie

    Îți scriu din nou, exagerând poate, folosind o groază de clișee, repetându-mă, căutând astfel explicații suplimentare, neîmpăcându-mă cu ideea că istoria se repetă pentru că nu învățăm nimic din ea.
    Iar tu te ocupi acum și de sport, de campioni mai precis, așa că sunt convins că ești informată.
    Sunt sub impresia meciului de handbal,un sport de echipă, pe care România l-a pierdut desigur, în compania unei formații nordice, Suedia, semifinală de C.E., în ultimele minute.Sună cunoscut?
    Poveste cu repetiție:Am condus la un gol diferență cu vreo zece minute înainte de final, după care egalați fiind și în urma unei eliminări de două min. (am fost ciupiți puțin și de arbitru, s-a jucat în Danemarca vecină – ca să nu mă dezmint de calitatea de român – Ce mai?Ca la Eurovision.) am clacat, ne-am pierdut luciditatea, am ratat un 7m, ne-am precipitat, am jucat individual și am avut parte de rezultatul meritat.
    Asta este medalia noastră deocamdată.Până merităm și altceva, ne mândrim doar cu câteva nume.
    În general realizări individuale, între care cea a Andreei este cu adevărat specială.
    A învins în lupta cu mentalitatea noastră păguboasă, care parcă funcționează după principiile legii gravitației, ne trage mereu în jos.
    Probabil și-a folosit experiența căpătată în controlarea acelei forțe, în zborul de deasupra bârnei, celălalt aparat favorit, după cum singură recunoștea, păstrându-și echilibrul, calmul, prestanța, până la aterizare.
    În gimnastică este foarte importantă impresia artistică, și felul cum termini.Poți să pierzi totul la aterizare, chiar și sănătatea.
    Urmându-i exemplul am putea să ne eliberăm vederea de bârna din ochiul nostru, această punte a suspinelor noastre, oferindu-ne perspectiva mult mai amplă, și cuprinzătoare a drumului nostru către destinație.
    Nota pentru prestația noastră, care cu siguranță ne va fi acordată pe merit, ca întotdeauna, fie că vrem sau nu s-o recunoaștem.
    Dacă cine trebuie ar avea inițiativa unei oferte corecte, iar dumneaei ar accepta-o, sunt convins c-ai avea o colegă pe cinste.
    Și pentru că scoateți ce e mai bun din oameni n-am putut să mă abțin și am atașat ceva ce am socotit că se potrivește cu atmosfera din acea emisiune:

    http://www.youtube.com/watch?v=LX1fiE0U1qA

    Nu știu cât de original sunt, dar pentru mine MUZICA E O LIMUZINĂ, CARE, dacă șoferul este bun, TE IA DE ACOLO DE UNDE EȘTI ȘI TE POARTĂ, cu viteza sunetului, CĂTRE TĂRÂMUL MULT DORIT AL ÎMPLINIRII VISELOR.
    Sau, pentru a-mi justifica limitele de exprimare în ceea ce privește scrisul reprezentat pe ‘bits’ ,mă folosesc de tehnologie și posibilitățile acesteia de a atașa link-ul de mai sus, și de un citat celebru: ”If a composer could say what he had to say in words he would not bother trying to say it in music”. ~Gustav Mahler
    http://www.quotegarden.com/music.html

    Data viitoare mai bine.Sau, poate mai rău ?
    Pentru azi, ”merge și așa”.

  16. să (nu) râzi

    Vineri ai ratat un ‘maare’ invitat.De colecție, aș spune.În orice caz unul dintre ăia care face audiență nu glumă, fără număr(câtă frunză, câtă iarbă) -”DE LA Nașu’, FĂRĂ NUMĂR! FĂRĂ NUMĂR!…”
    Am observat că mai împărțiți câte un invitat.Ăsta trebuie să fie tare special. ‘Și l-a ținut în exclusivitate.
    Noroc că nu-i vreun mare sportiv.Ce te făceai cu un oaspete așa ‘classy’?
    Da mai știi?Poate ai șansa să practice și el vreun sport.Ai văzut, mr. Vanghelie e în stare: meciul secolului la baschet cu madam Udrea.Cu antrenament pe Goagăl se poate orice.
    Dacă mă uit mai bine la el… după fizic…100% campion!
    Te pomenești că ți-l trimite luni în emisiune. Gel…at! Parfumat!
    Îți dai seama?! ‘Focuri de artificii’!
    Andreea e mic copil pe lângă ‘Alteța Sa’.- parcă e și ăsta rege, nu?(regele manelelor)S-a războit ceva pentru sceptru.
    M-am uitat vreo câteva minute (mai mult nu recunosc!), și era cât pe ce să fiu surprins.Trecuseră vreo câțiva ani de când ‘am avut plăcerea’.Întrebuința acceptabil limba română, la un moment dat a folosit chiar cuvântul ‘persecuție’.Nu-i așa că maneliștii sunt persecutați pe la mai toate televiziunile?
    ȘI nu știu de ce, mie îmi suna a ‘percuție’.
    Până la urmă a ajuns și acolo, dar dar cu alte conotații, ceva de genul: PLEOSC!…PLEOSC! -dar cu palma. bash.gif Marfă!
    Mi-a pierit cheful…Am scăpat și de surpriză…Peste alți câțiva ani, îmi mai acord o șansă.

    DISCLAIMER (for Guță): All characters appearing in this work are fictitious. Any resemblance to real persons, living or dead, is purely coincidental…Almost.

    ???!!!…ĂĂĂ DEDICAȚIE PENTRU MANELIȘTI!FĂRĂ NUMĂR!:Acesta este un pamflet:Orice asemănare cu persoane cu personaje din viața reală este pur întâmplătoare…aproape.By the way:știți să citiți?Sau vă semnați tot cu ‘finger-u’?

    Am schimbat pe National Geographic, unde un tip Cesar Millan, care aduce un pic a manelist, dar doar un pic, să nu exagerăm, are o emisiune Dog Whisperer, un ‘reality tv. series’ despre cum să-ți educi câinele.
    Suuper!Ai ce învăța de acolo.

    http://www.youtube.com/watch?v=PBRV2cXC5GA&feature=related

    Îmi plac câinii, doar că am avut ceva experiențe mai neplăcute când eram mic, așa că păstrez puțină distanță.Oricum ‘good to know’.
    Din câte îmi dau seama se aplică și la oameni, la marea majoritate.Important e cine-i șeful.Nu întotdeauna-i omul.
    Se poate experimenta și pe colegi. smile.gif
    bash.gif
    Cum ți-i crești așa îi ai.Grijă mare, ar putea mușca!
    Și Constantin Drăgan la început era mai puțin expansiv. Apoi…Ști cum e, îi dai un deget…

    http://www.youtube.com/watch?v=YuBgniZcGOg

    Și pentru că începe o nouă săptămână, e nevoie de puțină încurajare:

    http://www.youtube.com/watch?v=YYr_iVitR-4&feature=related

    INDICAȚIE: A nu se citi înainte de intrarea în emisie!
    Prezintă riscuri majore.

    Acum, poți să zâmbești.

  17. cu musca pe căciulă

    1…Mai trăiește?…Colegul.
    Săracul!
    Ai luat-o în serios? Nu de alta, dar sunt o persoană responsabilă, care vrea să știe la ce să se aștepte.Vin copoii?Pentru că sunt complice, mă bagă la instigare, ceea ce este la fel de grav.Nu-mi mai amintesc exact ce ți-am scris, sau poate că nu vreau.O să pledez ”temporal insanity”, și nu cred c-aș fi departe de adevăr.Ai o vină în asta.

    2. Ori asta ori alte situații neprevăzute:vremea de afară,…Doamne ferește de vreun accident.Sper că n-am comis vreo gafă.

    3. Sau e împărțeală între voi, cu sărbătorile…Așa cum am mai văzut la Realitatea.Asta e cea mai rea variantă.O să lipsești.

    Gata cu gluma! Am cam întrecut măsura.

    Despre emisiunea de azi.Am văzut întrebarea cu bărcile de pe Snagov.Deși poate nu-i așa îmi place să cred că are o legătură cu întrebare pe care n-am apucat s-o adresez coechipierei, și despre care ți-am scris.
    Mi-au plăcut și telespectatorii care au sunat în emisiune.Oameni cu bun simț!”Străbunica” a fost ceva deosebit, dar și cel cu dizabilități, de multe ori astfel de persoane încearcă să ducă o viață normala, căutând să se integreze cât mai bine, dovedind o vedere sănătoasă asupra vieții.Iar mila și compasiunea noastră nu face decât să-i rănească, îndepărtându-i.
    Nici ei n-au rezistat tentației de a-ți face complimente și urări de bine.E și foarte greu, imposibil chiar, asta o spun din proprie experiență.
    Ele, complimentele, se adună de peste tot pe unde au fost împrăștiată sămânța lor la începutul lumii, chiar și de acolo unde semănătorul a fost mai puțin darnic, pentru că pământul e mai puțin fertil, și, se bulucesc, dau năvală, certându-se între ele, care să ajungă mai repede acasă, acolo unde se simt cel mai bine, și știu că le este locul.
    Am remarcat și mi- a plăcut reținerea ta în a le primi, parcă ordonându-le astfel, după merit, pe fiecare la locul lor.Am găsit și-o justificare atitudinii tale, și anume, grija de a nu pierde obiectivitatea, vigilența, în dialogul cu propria conștiință.
    Întotdeauna am văzut la tine ceva special, foarte rar la specia noastră, într-o proporție nemaiîntâlnită nici chiar la cei mai buni dintre noi.Limitele mele au fost atinse.Nu sunt în stare să disting mai mult, și ceea ce nu pot percepe, nu-i așa, nu există.
    Păstrezi o prospețime a inocenței, pe care mulți dacă-au avut-o vreodată, au pierdut-o pe parcurs.Acea puritate ce o regăsești la copii, și care peste timp, devine din ce în ce mai puțin evidentă, începând cu primele alinturi.
    Și de acest rezultat se fac vinovați adulții, prin modelele pe care le reprezintă cei care ar trebui să aibe grijă de ei, corupând aceste făpturi gingașe și astfel privându-le, de darul cel mai de preț, cu care fiecare venim să trecem poarta dintre lumi.
    Poate în egoismul nostru doar ascundem acest dar, trăgând câte-o ocheadă atunci când nimeni nu ne vede, în străfundurile ființei noastre, acolo unde stă ferecat în cutiuța cu amintiri.Avem impresia că devenim vulnerabili, și ne va fi furat de către ceilalți, dacă-l lăsăm la vedere.Nimic mai fals!
    Ni-l subtilizăm singuri, neținând cont de atributul principal al acestuia. Se înmulțește doar la lumină, lăsându-se oferit, scoțând la iveală ce e mai bun în noi și cei din jur.În temnița noastră, în întuneric, nu face decât să se stingă treptat, de dorul celor asemene, lăsându-ne goi, pustiiți, cu nimic de oferit, îmbătrânind urât, îndreptându-ne către neant.
    Felicitări părinților tăi, mamei în mod special, care din ce am înțeles de la tine, a avut un rol important.Trebuie să fie o femeie deosebită, a cărui exemplu probabil ți-a fixat repere, valori în care crezi, și se vede că le urmezi.

    avea dreptate ”old Nat” și autorul Irving Gordon când spuneau și prin muzică cea ce cuvintele n-au putut cuprinde: UNFORGETTABLE

    http://www.youtube.com/watch?v=q8tRTZIx298

    Adaug și eu: Cu siguranță ești un Dar, Special, pe care l-am primit cei care au avut ocazia să te vadă, și în care cei mai norocoși dintre noi și-au aflat inspirația, Muza.Probabil ești nemuritoare, și astfel ai reușit să pui chipul tău pe tot cei mai frumos pe lumea asta.

    Închei sperând să nu fi făcut prea multe greșeli, și să-mi fi permis prea multe.

  18. http://www.youtube.com/watch?v=LPBZWj6u_40

    Bijuteria asta de piesă dă glas neliniștilor ce se varsă în gândurile-mi, prin măiestria ‘vizitiului’ în a stăpânii caleșca, ce le poartă scoțându-le la lumină, spre locul odihnei lor.Pe versurile potrivite cu meșteșug, de cel care de ceva vreme, s-a dus să vadă mai de aproape grădina de unde vin poveștile.

    Cu câteva zile după aniversare, în memoriam George Pruteanu:

    Tăcere:
    http://www.youtube.com/watch?v=RfP9gCvegug
    Beethoven:
    http://www.youtube.com/watch?v=e7BIBE96S-4
    Tu:
    http://www.sanchi.ro/view_video.php?viewkey=122c58b44e3fdc3e9e9f

    Merita omagiul, prin care fiecare voce în felul său, i-a cântat amintirea, pe poteca către nemurire.Mai ales ultima.

  19. Nu-i o pedeapsă.N-aș îndrazni.

    E doar un gând, care se agață de altele înrudite, deconspirându-le urzeala, asemenea firului unei țesături de care tragi neândrăznind să-i scurtezi lungimea, ignorând paguba sub hipnoza zic-zacului pe care acesta îl descrie, parcurgând drumul invers pe care cu mult mai multă trudă o bunica i l-a rânduit.
    Mă gândeam… .Ce are sportul în mod particular, de stârnește atâtea pasiuni, pe mine unul îndemnându-mă la tot felul de paralele, mai mult sau mai puțin reușite?
    Am ajuns până la grecii antici, pe a căror cultură, aidoma vechilor olimpiade, ne sprijinim ‘disertațiile’, căutând răspunsurile la problemele societății noastre moderne, și prin a căror rădăcini ne tragem seva.
    Probabil, are ceea ce a avut întotdeauna.Oglindește cum nu se poate mai bine, caracterul, orgoliile, natura omului.
    Pe vremurile acelea premiile materiale primite de atleți constau în cununi împletite din ramuri de măslini.Azi lucrurile s-au schimbat mult din punctul acesta de vedere, sporind motivele gâlcevelor cu care suntem bombardați.
    Ce nu s-a schimbat este dorința noastră de a fi lăudați, apreciați, ovaționați de semenii noștri, facilitându-ne astfel un loc superior, de invidiat, pe scara ierarhică la care ne revendicăm.
    Urmarea naturală este stimularea competiției atât în interiorul cât și în afara grupului.
    Jocurile olimpice antice cu timpul au devenit instrumente folosite de către ‘cetățile-stat’ să-și impună dominația asupra rivalilor.Politicienii își anunțau alianțele la aceste evenimente, iar în timpuri de război, preoții aduceau jerfe zeilor pentru victorie.Nimic nou sub Soare.
    Mulți dintre sportivii, atleții de odinioară, au mari dificultăți în a se integra în societate odată cu încetarea activității.Se simt dezorientați, se sfârșește o lume, începe alta.
    Reperele lor nu mai sunt de actualitate, poate pentru că și-au încetat menirea, orizontul lor expirând.Există două feluri de repere, complementare, unele pe termen scurt, care-ți servesc drept borne pe distanțe mici.Altele, mai mari, poate mai îndepărtate, care sunt cel puțin la fel de utile în atingerea țintelor, îți indică direcția.
    Amândouă au rolul lor.Așa cum, ”și cel mai lung drum începe cu primul pas”,după cum spune un vechi proverb chinezesc, dacă o problemă pare de nedepășit împarte-o în mai multe probleme mici (Henry Ford)

    http://autori.citatepedia.ro/de.php?p=2&a=Henry+Ford

    Mi-a rămas sintagma de ‘iepure’ amintită de Doina Melinte, ieri, și mi s-a părut că nu sunt singurul asupra căruia a făcut impresie.
    În engleză nu se mai folosește termenul de ‘rabbit’ în atletism pentru că este vorba despre oameni și ar putea fi considerat degradant.’Political correctness’.
    Se utilizează termenul de ‘pacemaker’ sau ‘pace-setter’, cel care ține ritmul.În medicină este cel care stimulează bătăile inimii, fie că este vorba de un dispozitiv artificial, fie de grupul de celule ale inimii care inițiază contracțiile.
    Termenul de iepure provine cel mai probabil din cursele de câini, ‘ogari englezi’, care pentru a putea să fie păcăliți să alerge după un anumit traseu au în față un iepure, desigur mecanic,care rulează pe o sârmă.Astfel fiindu-le trezite instinctele care i-au făcut atât de celebri în partidele de vânătoare organizate de aristocrați.
    Un exemplu asemănător, dar poate mult mai natural îl reprezintă stolurile de păsări călătoare care zboară la distanțe foarte apropiate una de cealaltă, și pentru că prima depune efortul maxim, fac cu schimbul, atunci când obosesc, cea din față trecând în spate, beneficiind de odihna suplimentară oferită de portanța curenților.
    Ce folos are o performanță, dacă ea nu este dusă mai departe?Același cu al unui abandon.La fel ca un ‘iepure’ care și-a făcut treaba pe jumătate, respectându-și timpii, dar fără a se asigura că ce vine din spate îi este aproape, neândeplinindu-și menirea, într-o cursă a cărui record mondial a fost ratat.
    La ce ajuta o descoperire, cunoștință, inovație, care nu este împărtășită, continuată?
    Fiecare descoperire trebuie să fie un punct de sprijin pentru următoarea, ca într-un puzzel, în încercarea anevoioasă, presărată cu multe eșecuri, de-a reconstrui imaginea completă, ‘the big picture’.
    Acesta este piatra de susținere din vârful arcului arhitectural, cheia de boltă a evoluției noastre.
    Într-o probă de alergare e bine să ai o viziune de ansamblu.Păstrând cadența, poți să arunci un ochi înapoi peste umăr, nezăbovind prea mult, pentru a nu împietri rămânând o simplă stană de piatră, martor trecătorilor.
    Îndreaptă-ți privirea înainte, întotdeauna păzindu-ți pașii, atent unde pui piciorul, ca să nu-ți pierzi echilibrul și să cazi.Pentru că dacă o faci, pierzi tot și restul nu mai are nici o importanță.
    Să trăiești tot timpul azi, acum, în acest prezent care vine implacabil dinspre trecut către ce va să vie, și în care, tot ce-i de valoare a trecut proba necruțătoare a timpului, având promisiunea perenității.
    Ce-a fost nu mai este, și va veni din nou pentru puțină vreme, într-o judecată ce întoarce spirala timpului, ținând în centru ce e prețios, recuperând din neant ce merită și scuipând afară ce nu poate fi păstrat.
    Nu trebuie să adaptăm timpurilor, ceea ce e de neupdatat, ca să nu fim măturați odată cu ele.Pentru că am scădea la ceea ce e de nescăzut, sau adăuga la ce este de neadăugat.Se vor potrivi singure talanților care ne-au fost lăsați în grijă, atunci când se vor întoarce.

    http://www.youtube.com/watch?v=fHvf20Y6eoM

    http://www.trilulilu.ro/razadelumina/b53c7617070dd9

  20. Scherez...-something

    Aseară am ratat textul pentru final:

    ”As ‘The Birds’ always sing (to us) in their flies, in spite our luke of understanding:”
    Referire atât la formație, care nu e menționată în link, cât și la ‘stolurile de păsări călătoare’.

    Firul urzelii până atunci nedisturbat a fost brusc retezat de oboseală, care profitând de neatenția mea, s-a repezit la butonul ‘submit’,și…submis a fost.
    Cu tine are mai puține șanse, nu-i merge așa de ușor, dacă-ai rezistat până acum, cred că faci față și celor ce vor urma.
    Parc-aș fi Șeherezada.Mă mână ceva să tot scriu, ca și cum m-aș teme pentru ce s-ar putea întâmpla dacă m-aș opri.Dacă ea lăsa intenționat și iscusit povestea neterminată, stimulând curiozitatea Sultanului pentru a supraviețui încă o noapte, la mine este vorba mai degrabă de nepricepere care chiar nu știu cum reușește să rămână nepedepsită.’Sultanul’ meu e mai îngăduitor.’Lucky me!’
    Deja am trecut peste ce era mai dureros.Schimbarea de gen.’Cineva’ a avut grijă de asta, așa că n-am încotro și intru în pielea noii mele identități.
    Da da, personajul!Dacă alții se cred Napoleon?Măcar om fi mai puțini cu același nume.Mai puține motive de ceartă, pentru ‘halat’.Apropo, Doamnă cât e halatu?
    Zău dacă nu mă simt așa!Până la urmă cred că-i doar soru-mea și n-am aflat încă.Șeherezada o fi numele de familie.O să încerc să iau legătura cu ea, poate știe ceva, să-i cer și câteva ponturi, poate mă descurc mai bine. Să văd ce se întâmplă.
    Așa-i viața,unii sultani, alții șeherezade.
    Oricum.Nu se poate așa ceva!Asta e sclavie!Exploatare de clasă.Ar trebui să împărțim mai bine ‘diviziunea muncii’, pe schimburi.O tură unu(ea), o tură altu(ea).
    Trebuie să fiu ‘dus cu pluta’ să fac o asemenea comparație.Dus rău de tot!Da, nu-mi pasă!Chiar a început să-mi placă.E fain cu pluta.Nici nu trebuie să faci prea mult efort.Te lași dus de curent și admiri peisajul. Priveliștea face toți banii!…Hopa!…Acum cred c-am luat-o pe ulei.O fi vreo apă de asta mai poluată, cum se întâmplă pe la noi.Important e să nu cad în ea, nu de alta da cine mă scoate?Și să vezi dacă vine vreme rea, vreun vârtej sau o cascadă ceva!Atunci să te ții!

    Gata, m-am șmecherit!Fără final!…Și totuși,nu mă ‘ndur.

    Drumu-i lung, povestea ‘ntorsă… .Așa că, mână birjar!:

    http://www.youtube.com/watch?v=dsRaz8iGMsw

    Îhî îhî, …Haide!…Curaj!:
    …Iubesc la nebunie!… .Această înșiruire de citate.Mai mult de atât:

    http://www.youtube.com/watch?v=ZpA0l2WB86E

    Deși cruțat în fiecare seară, capu-i pierdut de mult în vremi pe drum,
    E vina mâinii fini, ușoare, ce pierde fără vreun cuvânt.

    Cred în soarta personajului

  21. acadeaua roz

    @ Liana Alexandru

    Stimata Doamna Alexandru,

    Dvs, veti ramane in amintirea unui numar redus de oameni care se uita la televizor, o lichea, alaturi de Turcescu, Pora, Moraru si compania.

    Cu stima,

    Elena Dumitrache

  22. Mă gândeam ce suflet nefericit, ce minte contorsionată, ce umbre trebuie să te bântuie, ca în ajunul sărbătorilor să ai satisfacția, poate chiar plăcerea, ca nu din întâmplare, ci făcând un efort, să adresezi câteva cuvinte nefericite pe care tu le consideri jignitoare la adresa altcuiva, ofensând astfel și pe cei care o apreciază.Ciudat mecanism după care funcționează unii.
    Pur și simplu nu-i văd rostul.M-ar ajuta pe mine cu ceva?
    Sunt o grămadă de persoane care îmi sunt profund antipatice, am și eu răutățile mele dar nu mă văd vreodată făcând acest lucru.Te încarci cu o energie negativă, pentru a avea mai apoi o descărcare nervoasă care se poate face și altfel.Uite, prin sport de exemplu!
    Stimată Doamnă Elena, încercați puțin sport!S-ar putea să fiți surprinsă ce rezultate pote aduce puțină mișcare.Face bine la ten, mai puține riduri, iar soțul, dacă el există, s-ar putea să aprecieze noua dumneavoastră ocupație și să vă fie recunoscător.Vă canalizați efortul, într-un mod plăcut, eliberându-vă de energia negativă, făcând astfel loc energiei pozitive care este peste tot în jurul Dumneavoastră.
    Un exemplu bun a fost emisiunea din seara asta.
    Eu o prefer întotdeauna pe Liana Otilia, dar dacă Dumneavoastră aveți ceva împotrivă, nu văd de ce n-ați aprecia invitata, Diana Oprea.
    Câtă energie pozitivă, într-o făptură delicată, cu doi ochi mari, mediteranieni străjuiți de doua arcade expresive în formă de v, și cu o gură a cărui zâmbet îi lumina fața.Nu s-a ferit nici o clipă să lase să se întrevadă aparatul dentar, pe care alții ar fii încercat să-l ascundă schimonosindu-și fața.
    Mi-a plăcut mai mult decât Gabriela Szabo, căruia îi port un deosebit respect pentru bucuria pe care mi-a adus-o prin victoriile sale.Gabi a încercat la început, dar nu i-a reușit apropierea, familiaritatea, deschiderea infiltrându-se tot timpul un fel de răceală care a înghețat puțin atmosfera.
    O să rămân tot timpul cu imaginea Gabrielei Szabo alergând pe pistă.O imagine mult mai naturală.
    Atitudinea face diferența, iar când aceasta vine în mod natural din interior, explodează pe dinafară inundând tot ce găsește în jur.
    Doamna Elena să știți că muzica, poate chiar mai mult decât sportul, vă poate creea o stare de bine, care chiar s-ar putea să vă placă.Uite pentru Dumneavoastră:

    http://www.youtube.com/watch?v=LS8OM9_38VM

    Iar pentru tine Liana Otilia (vezi am luat notă):

    http://www.youtube.com/watch?v=z7oVY0y9l0o

  23. Cand spui in preajma sarbatorii crestine de iarna ca Mos Craciun exista ai un sentiment firesc de bucurie si parca ti-ai dori sa traiesti fara incetare sub semnul acestei bucurii.Iti spui ca acest sentiment trebuie sa-si aiba izvorul in urarile traditionale de bine ,adresate cu sinceritate .Sa fie un mod de viata,poate unicul. Si zambesti fericit.
    Cand aceasta sintagma este rostita altcandva,traiesti un sentiment ciudat de inadecvare,mirarea te cuprinde si privirile..incep sa-ti fie ingaduitoare ,devi derutat.Nu toata lumea insa. 🙂
    Cat mai multe vise implinite Liana,fericire si sanatate tie si celor dragi,sarbatori dupa plac si voie.
    Craciun Fericit !

  24. E ora 18 și ceva.Cel mai urât film mi se așterne în fața ochilor, ca un văl ce-mi întunecă vederea lipsindu-mă de spectacolul dorit.Aștept parcă să se ridice să lase locul imaginii adevărate.Deși știam că s-a amânat, am sperat până-n ultima clipă, iluzionându-mă că poate începe.Nu e prima oară când pățesc același lucru.Nu mă învăț minte, și nu cred că voi reuși vreodată.

    Nu-i nimic, ne descurcăm cu ce-avem.Folosim imaginația, închidem ochii și:

    În ultima emisiune, care a încheieat ‘en fanfare’ anul tău pe ‘sticlă’, am aflat că ți-ar place să patinezi și aș fi vrut să folosesc prilejul să-ți scriu acum, presupunând că n-o să ai invitați din acest domeniu nici anul viitor.Aici nu prea avem campioni.

    http://www.youtube.com/watch?v=W7r3FhAnpW8

    Seamănă?…Măcar un pic?… 6.0

    Așa deci, îți place patinajul.Frumos!Un sport elegant, expresiv în care sensibilitatea, are un rol aparte.O artă a cărui exteriorizare se expune simțurilor noastre, prin alunecarea pe acea suprafață lucioasă, netedă, care reflectă trăiri interioare de o intensitate remarcabilă, accentuate cu ajutorul celor mai potrivite instrumente care îi sunt la îndemână omului.Muzica însoțită de dans.

    http://www.youtube.com/watch?v=j_94Xq99khE

    I don’t fancy guys on ice, but this guy is something else! My all time favorite.

    Adevărații artiști sunt cei care reușesc imposibilul, ceea ce este de neimaginat, prin mișcările lor ample, circulare, line, reușind să aprindă cea mai rece dintre suprafețe, aducând-o la o stare de incandescență încălzind astfel și pe cei ce urmăresc de pe margine această splendidă punere în scenă.
    Prin o serie de accelerări neverosimile, reușesc parcă să înlăture puțin din suprafața aceea dură, magică lăsând să se întrevadă ceva din lumea de dedesubt.Acea lumina, focul gheții ce le însuflețește plutirea și zborul de-o clipă.
    În cele din urmă răpuși de oboseala efortului supraomenesc, sunt nevoiți să se oprească, ca să nu fi mistuiți de zeii furioși ai adâncului, care stârniți de îndrăzneala de a le fi tulburată liniștea, își potolesc setea de sacrificiu suprem primind în schimb ofrandele celor care au fost părtași la sacrilegiu, amânând astfel tragicul deznodământ pentru data viitoare.

    http://www.youtube.com/watch?v=DHQRfNDX3kI
    http://www.youtube.com/watch?v=_qqHEd0Bq9o&feature=related
    http://www.youtube.com/watch?v=8PhsdV_riIw&feature=related

    Toată lumea îi vede asemănarea cu baletul.Pe lângă acest fapt de netăgăduit, eu îi găsesc o mulțime de similitudini cu o artă care pe mine m-a fascinat întotdeauna, mai ales prin filozofia ei capabilă să combată orice urmă de violență, deși este încadrată în rândul artelor marțiale.
    Aikido, căci despre el este vorba, calea de a te unii cu energia vieții, sau calea spiritului armonios, e un mod viață care a dezvoltat prin fondatorul său Morihei Ueshiba, un stil de luptă pur defensiv, având ca scop autoapărarea, menajând în același timp pe cât se poate și adversarul, prin utilizarea forței acestuia, aplicând tehnici articulare și eschive realizate prin pivotări în arc de cerc.
    În special cele doua probe ‘dans’ și ‘perechi’ mă duc cu gândul la asemănările existente dacă înlocuiești adversarul cu partenerul.Se folsește preluarea energiei dezvoltată de deplasarea partenerului prin diferite prize și aceleași pârghii și mișcări circulare pentru realizarea proiectărilor, a elementelor de dificultate maximă.

    http://www.youtube.com/watch?v=yxxb2ctulEs&feature=related

    Hans Zimmer – ‘A Small Measure of Peace’:

    http://www.youtube.com/watch?v=lRwEgjVWWFM

    ”Dance like no one’s watching, sing like no one listening, love like you’ve never been hurt and live llike it’s haven on Earth”

  25. Christmas Lights:

    http://www.youtube.com/watch?v=6R1FplnGXzo&feature=channel

    Deși calitatea nu e cea mai bună am ales varianta cu Chris Martin solo – transmite cel mai bine ceea ce e de spus.

    ȘI varianta Coldplay ‘Live from Liverpool’ de pe aceeași pagină îmi place – calitatea înregistrării este mai bună.

  26. De câțiva ani încoace sunt nemulțumit de oferta filmelor de sărbători care deși aparent variată, parcă toate funcționează după aceeași rețetă tâmpă.
    Așa că am căutat o cărare bătătorită, un film pe care-l îndrăgesc și datorită ei: Katharine Hepburn – 4 oscaruri, 12 nominalizări
    Chiar dacă există diferențe majore, îmi amintește de cineva alături de care am petrecut o parte din copilărie și adolescență și de la care am învățat unele dintre cele mai importante lucruri.
    Au o latură comună, în ciuda eforturilor depuse de a respinge, ține la distanță pe ceilalți, în primă fază, nu le reușește niciodată până la capăt, ceva din interior le trădează noblețea, bunătatea, iar dacă insiști n-au nici o șansă.

    Există trei ecranizări în mare a aceluiași scenariu, 1939, 1957, 1994, fiecare lăsându-ți o amprentă unică.
    Ultima variantă este cea în care apare pentru ultima oară într-un film Katharine.În doar câteva replici reușește să facă o impresie puternică, într-un film care a fost considerat un mare eșec, ce nu se ridică la nivelul celor ce l-au precedat, atât de public cât și de critici.
    Nu este și părerea mea, dar ‘Thank God for failure’.Dacă n-am avea parte de ele cum am aprecia ce valoare ar avea succesul.
    Fiecare dintre noi apreciem ceva ce ceilalți apreciază mai puțin.Unora ni se întâmplă mai des, altora mai rar.’They go with the flow’.
    LOVE AFFAIR 1939 : – Irene Dunne, Charles Boyer

    http://www.youtube.com/watch?v=ej5tzvrNvBY&feature=related

    AN AFFAIR TO REMEMBER 1957 : – Cary Grant, Deborah Kerr

    http://www.youtube.com/watch?v=rgI9smpmwiw

    LOVE AFFAIR 1994 : – Katharine Hepburn, Warren Beatty, Annette Bening

    http://www.youtube.com/watch?v=zI8Vc40iuOI&feature=related

    http://www.youtube.com/watch?v=6zLbERglDjA

    http://www.youtube.com/watch?v=EaofKYkz8uU

    http://www.youtube.com/watch?v=IcTvj9if5W8

    Cei doi Waren Beatty și Annette Bening erau deja parteneri și în viața reală.

    Cary Grant (din nou), Katharine Hepburn (tânără), Jimmy Steward într-o descriere apropiată de realitate:

    http://www.youtube.com/watch?v=nH2DKZ-2m74&feature=related

    Personalitate:

    http://www.youtube.com/watch?v=neduJ38MiDQ

    despre religie:

    http://www.youtube.com/watch?v=gCVKfmVvSlg

    principii, teatru:

    http://www.youtube.com/watch?v=cI940-peLjQ&feature=related

    vârstă, filme, critici, Oscar, autocritica, dacă (scuze reclamă 30sec):

  27. o adresa de mail se poate?
    multumesc!

  28. Este timpul când ‘lumea bună’ își face un bilanț, evaluând tot ce-au realizat în anul pe cale să se încheie, și se pregătește de noi rezoluții pentru anul ce va să vie, fiind mai mult sau mai puțin mulțumiți de rezultatele celor vechi.
    Deși își au utilitatea, pentru nu ne indispune și astfel ruina perioada sărbătorilor, ele nu trebuiesc supraevaluate. În fond:
    ” Life is what happens to you while you’re busy making other plans. ” John Lennon

    Un lucru cu care m-am simțit totdeauna inconfortabil sunt urările de bine pe care le fac oamenii unii altora.Mi se par aproape inutile, de multe ori de complezență.
    De parcă am ști ce e mai bine pentru ceilalți.Un soi de aroganță, așa.
    Orice vorbă, cuvânt e destul de ușor de aruncat.Ne zâmbim puțin, ne pupăm, și gata.Am scăpat!Am mai bifat o obligație.
    Unii chiar cred în acest ritual, și îl fac cu plăcere.Se supără dacă consideră că au fost tratați necorespunzător.
    N-ar fi mult mai util ca în loc, sau pe lângă ‘urările de bine’ aferente, să facem și ce depinde de noi ca persoana căruia îi sunt adresate, să aibă parte de acel bine? Ce facem noi pentru acea persoană?
    Dacă nimic, atunci la ce bun toată ipocrizia?

    Am să-ți fac o urare care mă scoate din încurcătură pentru că are 100% șanse de a se îndeplini.

    I wish you life! For sure it will provide you with more than i can think of.
    Tot ce viața îți va oferi, va pune în valoare ceea ce iubesc și apreciez la tine.Oricând voi fi în stare să recunosc acest lucru.

    Și pentru că viața are o mulțime de întrebări pentru noi de la care așteaptă tot atâtea răspunsuri, închei cu versurile uni poem pe care îl recitesc de fiecare dată cu plăcere, și care oferă niște variante.

    IF/Dacă, by Rudyard Kipling

    If…
    If you can keep your head when all about you
    Are losing theirs and blaming it on you;
    If you can trust yourself when all men doubt you,
    But make allowance for their doubting too;
    If you can wait and not be tired by waiting,
    Or, being lied about, don’t deal in lies,
    Or, being hated, don’t give way to hating,
    And yet don’t look too good, nor talk too wise;

    If you can dream – and not make dreams your master;
    If you can think – and not make thoughts your aim;
    If you can meet with triumph and disaster
    And treat those two imposters just the same;
    If you can bear to hear the truth you’ve spoken
    Twisted by knaves to make a trap for fools,
    Or watch the things you gave your life to broken,
    And stoop and build ’em up with wornout tools;

    If you can make one heap of all your winnings
    And risk it on one turn of pitch-and-toss,
    And lose, and start again at your beginnings
    And never breath a word about your loss;
    If you can force your heart and nerve and sinew
    To serve your turn long after they are gone,
    And so hold on when there is nothing in you
    Except the Will which says to them: “Hold on”;

    If you can talk with crowds and keep your virtue,
    Or walk with kings – nor lose the common touch;
    If neither foes nor loving friends can hurt you;
    If all men count with you, but none too much;
    If you can fill the unforgiving minute
    With sixty seconds’ worth of distance run –
    Yours is the Earth and everything that’s in it,
    And – which is more – you’ll be a Man my son!

    Daca…
    Daca stii cumpatul sa ti-l pastrezi, cand toti in jurul tau si-l pierd
    Si tot pe tine te- vinovatesc,
    Daca increderea in tine nu-ti slabeste cand toti in juru-ti se-ndoiesc,
    Daca pana si indoiala lor tu stii s-o stapanesti;
    Daca, neostenind de-ndelungata asteptare, stii inca sa astepti,
    Sau, de minciuna-nconjurat, minciuna nu o folosesti
    – Fara sa vrei sa pari prea bun sau prea intelepteste sa vorbesti
    Daca stii sa visezi astfel ca visul sa nu te robeasca,
    Daca stii sa gandesti fara ca singur gandul tel sa-ti fie,
    Daca stii sa-nfrunti deopotriva izbanda si necazul
    Si pe-aceste doua mari amagitoare cu-aceeasi ochi sa le privesti,
    Daca poti indura ca adevaruri ce-ai rostit, rastalmacite de misei, lat pentru prosti s-ajunga
    Sau lucrurile carora le-ai inchinat o viata zdrobite sa le vezi , si din nimic, din nou sa le zidesti
    Daca din tot ce-ai dobandit, poti face o singura gramada
    Pe care s-o arunci din nou in joc, si, dintr-o data
    Daca pierzi, sa stii s-o iei iar de la capat:
    Inima, nervi si simturi daca stii sa le cruti
    Ca sa-ti poata sluji si-atunci cand vor slabi
    Si-astfel sa faci ca ele sa dureze si-atunci cand nu vei fi
    Decat doar o vointa care sa le ordone: Rezistati !
    De poti sa te-ntovarasesti cu regi si sa ramai curat,
    De poti vorbi multimilor fara a fi-nganfat,
    De nu te pot rani dusmanii si nici prea iubitorii tai prieteni,
    De se pot bizui pe tine toti, dar nu prea mult doar unul,
    Daca minutul ne-ndurator in saizeci de secunde pretioase-l poti schimba,
    Atunci intreaga lume, cu tot ce ea cuprinde, iti apartine
    Si ce e mai de pret, prietene, un OM intreg vei fi facut din tine.

    Sună mult mai bine în engleză, dar există mai multe variante în română între care una deosebită a lui Corneliu Coposu din 1967:
    http://www.pruteanu.ro/MeritaImag+Texte/daca-cop.htm

    http://www.youtube.com/watch?v=9jdkaLCGM5k&feature=related

    ‘If’ Roger Federer vs Rafael Nadal: 6-0 6-0 6-0

    http://www.youtube.com/watch?v=is-JCJCUy18&feature=related

  29. Draga Liana,

    Doar vroiam sa iti spun ca, dupa parerea mea – un simplu absolvent de facultate de litere- scrii frumos si spui ceva.
    Sper ca 10TV sa fie o schimbare de bun augur.
    Iti doresc numai bine si mai sper ca viitorul sa iti duca pasii exact acolo unde poti fi ceea ce esti!

    Cu respect,
    Claudia

  30. life sentenced ('viețaș')

    Mă hotărâsem să mă abțin măcar pentru o vreme, până postezi mesajul altcuiva.
    Dacă a ajuns la tine și nu s-a rătăcit ca prin minune, printre gânduri, înseamnă că am cedat. Și pentru o persoană relativ orgolioasă, cel puțin asta era impresia la autoevaluare, e îngrijorător, practic dezarmant.Fără nici o șansă, control sau stăpânire de sine.
    Era mai ușor cu ‘inspirația’ în vacanță.
    Cu un așa zâmbet și poftă de muncă nici nu e de mirare! Ar trebui să ți se elibereze permis port-arm. Dar probabil e unicat.

    Ce vei fi gândind? Să găsești așa un cârnat de mesaje? Asta dacă nu le-ai citit între timp. Parcă eșalonate pe o perioadă mai lungă ar fi mai ușor de digerat.Dar cu așa dezacorduri? Virgule, litere, cuvinte, în plus sau în minus, și asta în cel mai bun caz!
    Poate e mai sugestiv așa, exprimă o dezorientare, oferind în același timp un alibi incoerenței ideilor. Dacă e vorba să recitesc?!…Mai bine mă opresc, să nu mă ia durerile de cap.Le-o fi scris vreun nefericit de adolescent.

    Am avut ceva emoții.Se făcuse deja 18:10. Începuseră deja să se repete reclamele și promo-urile celorlalți.Nu știu ce s-a întâmplat, dacă a fost vreo problemă tehnică, a întârziat invitatul, sau doar simptome paranoice?
    Oricum să nu mai faci! Invitatul practic nici nu mai contează.
    Am trecut de la:
    http://www.youtube.com/watch?v=HBKcAc8VpIw

    Până la:
    Coldplay – Viva la Vida
    http://www.youtube.com/watch?v=dvgZkm1xWPE&feature=related
    – Scientist
    http://www.youtube.com/watch?v=EdBym7kv2IM&feature=related
    – Fix You
    http://www.youtube.com/watch?v=pY9b6jgbNyc&feature=related

    Și cine știe:
    http://www.youtube.com/watch?v=UcjzRuFkJP4

    You make my day!

    P.S. Aa uite!…A apărut un alt mesaj.M-a salvat Claudia. Îmi mai rămâne o fărâmă de demnitate.Dar încotro se îndreaptă lucrurile, nu pentru mult timp.

  31. Azi ați început la fix. …Hm!? A avut loc vreo ședință de redacție?

    Mi-a plăcut mult apelativul folosit de mai multe ori în emisiunea de azi, inclusiv reacția provocată.Așa că îmi permit mult mai ușor să-l împrumut, și astfel să-l folosesc adresându-v-il Domniei Voastre.
    ‘Domnișoară’, aveți capacitatea ieșită din comun de a învia ‘morții’!…Timpii morți, căci la ei mă refer.

    Emisiune solicitantă azi. E nevoie de ceva menajamente în celelalte activități. în consecință voi face efortul de a mă conforma noilor cerințe.

    Dacă valoarea și rezultatele n-ar vorbi de la sine, am fi avut sigur de-a face cu invitatul ‘anti-rating’.
    Majoritatea oaspeților din celelalte domenii, în special celor omniprezente la tv, sunt mult mai greu de oprit.
    Am observat că în sport, mai ales în cele unde munca reprezintă un procent mult mai consistent decât cel al ‘marketingului’, situația se prezintă oarecum invers.
    Dan Grecu se încadrează cu brio la această din urmă categorie, la extrema tăcută.
    Nu mulți ar avea resursele și s-ar încumeta, la ceea ce avea să urmeze.
    Ați fost nevoită să acoperiți pauzele lungi, datorate, (cauzate?), poate mai degrabă de natura sa, decât de contribuția vârstei sau a regretabilelor probleme de sănătate.
    Invitatul a avut nevoie de puțină resuscitare. Pardon! Încurajare. Și spre final i-ați smuls chiar un zâmbet, începuse să-i placă.

    În ceea ce privește recomandarea de reprofilare care v-a fost făcută, aveți toate calitățile necesare cuiva care să evalueze prestațiile, să dea note, împărțind astfel dreptatea.

    Parafrazând titlul unui film dintr-o serie celebră, e pe cale să se înfăptuiască ‘Atacul Pensionarilor’ (Clonelor) pentru cucerirea LCD-urilor.
    Deși încercați să disimulați, sunt convins că ați recunoscut toate trucurile și tertipurile, din ce în ce mai abil folosite de ‘tinerii sportivi’.
    Sunt parcă din ce în ce mai mulți, cu o conștiinciozitate demnă de o cauză mai bună, și pe deasupra, aproape toți au drept de vot. Vă imaginați!? ”Viitor de aur țara nostră are…” -Dimitrie Bolintineanu

    Domnișoara ‘arbitru’, vă pricepeți de minune la tot ceea ce faceți!
    Mă bazez pe indulgența Dumneavostră sperând să nu mă aleg cu vreun cartonaș.

    N-am reușit să vă menajez prea mult, așa că primiți un ‘stimulent’ pentru condiții grele de muncă:

    CCR:
    (Nu sunt dinozaurii de la Curtea Constituțională, ci Creedence Clearwater Revival; nu e Ion Predescu , este un ‘ion pozitiv’ pe numele său John Fogerty)

    http://www.youtube.com/watch?v=3htwdcUCSng

    http://www.youtube.com/watch?v=RqZhM75aGMg&feature=related

    http://www.youtube.com/watch?v=Pa2Tl5BeK-U&feature=related

    http://www.youtube.com/watch?v=i1PpTXtlnb0&feature=related

  32. De-ale lavalierei

    A fost cuminte cineva azi? Mă îndoiesc! Până și săraca lavalieră…

    Se poate?! Să ne amuzăm așa, de presupusa stare de sănătate a domnului de 55(?) de ani! Și avea o voce așa de tânără!
    După așa terapie cu siguranță și-a revenit odată cu întreruperea convorbirii! Dacă nu cumva semnele miraculoasei tămăduiri erau prezente cu mult înainte, fără a fi sesizate de către nefericit.
    Poate tu ai ca circumstanță atenuantă vreo glumă pe care o fi făcut-o cineva în cască. Eu dacă păcătuiesc o fac din ‘solidaritate’.

    Mă gândesc cu regret că se va încheia seria de emisiuni ‘interactive’, și nu știu dacă urmează o pauză (Doamne ferește), până va trebui să îmbraci o haină care îți dă mult mai puțină libertate caracteristică jurnalelor de știri. Cu prim-planuri fructificate doar pe jumătate…Uf!

    Îmi aduc aminte cu plăcere de emisiunile de duminică, ‘Reporterii Realități’. Măcar existau reluări noaptea, și pe deasupra aveam parte de un regal de sărbători, chiar dacă erau înregistrate din timp.

    Nu știu care va fi politica postului în privința știrilor. Câtă importanță li se conferă în grila de programe prin alocarea spațiului de emisie și a bugetului aferent, având în vedere că se dorește a fi unul generalist.
    Dar se pot face lucruri deosebite ,excepționale, chiar și cu bani puțini.Există destule exemple în acest sens.

    Bănuiesc că ați încercat să ne obișnuiți și cu ora 18:00.

    Ca ‘head of department’, nici nu-mi imaginez altceva, vei avea un cuvânt de spus. Ultimul?
    Persoană ocupată, dar poate după o perioadă vei găsi timp și pentru emisiuni de genul celei menționate mai devreme.

    Deși termenul este excesiv uzitat în ultima vreme după gustul meu, exagerat de subiectiv, cred că se poate creea un ‘brand’ al știrilor ‘zece tv’, așa cum au întotdeauna cei mai buni. Spre exemplu știrile ProTv.

    Probabil vă alegeți o nișă, nu neapărat de la început, care să coincidă în mare măsură cu publicul țintă al canalului tv. Sper să fie mai puțini pensionari.

    Puteți oferi informații utile chiar dacă strecurați cârlige cu momeli, așa cum face toată lumea. Ce să facem, nimeni nu-i perfect.

    Îmi doresc să ca după o repriză de știri să nu fiu neapărat indispus, așa cum se întâmplă de obicei când când fac greșeala să zăbovesc, mai mult decât pot duce în condiții de echilibru, pe canalele specializate dedicate știrilor.
    Creează această stare deliberat pentru a induce publicului o stare artificială de nesiguranță și nemulțumire generală. Ape tulburi în care peștii mari se descurcă de minune.
    Există destule motive de preocupare în mod natural care dacă ar fi dezbătute în mod onest poate și-ar afla din soluții.
    Așa avem o grămadă de ‘Breaking News-uri!’

    Celelalte posturi generaliste își găsesc măcar o lamentabilă scuză ratingul, în goana lor după senzațional.
    Publicul cere. Nu?! ‘Clientul nostru, stăpânul nostru’!
    Se exacerbează instincte primare, expunând viața privată dincolo de niște limite rezonabile, pângărind sentimente naturale, exploatând grotescul ajungându-se până la macabru, morbid.

    Trebuie să recunosc că m-am surprins de destule ori fiind captivat de astfel de spectacole. Dar după…

    M-am gândit că ai testat puțin terenul cu întrebarea despre presupusa relație dintre invitată și Bitang jr.
    Am fost plăcut surprins atât de răspuns și felul cum acesta a fost formulat, cât și de modul elegant cu care ai trecut mai departe. ‘Cine știe, cunoaște!’
    Văzând prezența unor comentarii pe temă, în materialul biografic care a fost difuzat după, cred că ai citit punctajul întocmit în concordanță.
    Era poate mai nimerit dacă cineva înainte de emisiune ar fi adus în discuție subiectul. Probabil s-ar fi lămurit atunci.
    Oricum a fost ceva foarte ‘light’.

    Se spune că ‘No News is Good News’, sau mai aproape de original ‘No newis is bettir than evil newis.’Ceea ce este mult mai corect. Afirmația i se atribuie regelui englez King James I (1616).
    Primul citat este scos din context. Cum altfel?! Decât prin omisiune.
    Și până în timpurile moderne suna cam așa:
    ”I am of the Italians mind that said ‘no news, good news’.”-in James Howell’s ‘Familiar Letters’ (c. 1645)

    ‘On September 11, 1987, CBS Evening News anchor Dan Rather, angry over being preempted for a tennis match that ran two minutes over, marched off the set, leaving affiliates with six minutes of an empty news desk.’

    Sunt convins că nici corsetul cel mai drastic, fie și cel al știrilor nu va reuși să clintească nici cel mai neînsemnat dintre lucruri, atunci când toate sunt la locul lor. În ceea ce te privește nu am vreo îndoială.

    John Sokoloff

    http://www.youtube.com/watch?v=2PQ_V-XDwH0

    http://www.youtube.com/watch?v=UlIfDSfwHc8

    http://www.youtube.com/watch?v=GytbZVAiS1o&feature=related

    http://www.youtube.com/watch?v=4I0ANYc5ufU

  33. Cu repetiție

    Spre surprinderea mea, am sentimente mixte în urma emisiunii de astăzi.

    Ion Oncescu este unul din preferați și totuși m-a dezamăgit.Poate mai puțin el, cât lucrurile pe care le-am realizat, sau mai degrabă mi s-au confirmat în ceea ce ne privește ca neam, societate.
    Repet aceleași idei din alte postări, tocmai pentru că mă recunosc în anumite atitudini.
    Este un exemplu cum nu se poate mai potrivit a ce înseamnă reușita la noi. Un efort solitar susținut la un nivel care altfel ar fi de apreciat, însoțit de o indiferență îngrijorătoare. Ne-am pierdut încrederea unii în alții. Și dacă și o persoană atât de inteligentă renunță la ideea de grup, lucru observat prin repetarea deja obsesivă că ceilalți te trag în jos, te plafonează. A ajuns până până într-acolo încât, să dea un sfat unuia dintre apelanți, rugby-ist după câte mi-amintesc, sau ca să nu exagerez, să facă un ‘coment’ despre jocurile de echipă, inducând ideea menționată mai devreme. Nu știu dacă a realizat că la o analiză mai atentă s-a contrazis într-un interval foarte scurt de timp. Singur și-a adus contraargumente atunci când a expus dezavantajele, pierderile suferite oportunitățile ratate de a fi câștigat mult mai mult dacă beneficia de altă susținere. Suntem persoane care ne lăudăm cu altruismul nostru, dar el ne lipsește exact acolo unde ne-ar pute ajuta să obținem mult mai mult cu un efort conjugat.
    Sunt convins că are momente în care realizează dilema, așa cum o fac și eu în momentul asta, și recunosc lupta interioară care se dă de fiecare dată.
    Abandonul acestei bătălii ne costă enorm, este esența a ceea ce face diferența între noi și cei care au cu adevărat succes. Senzația că trebuie să te desprinzi ca să ajungi mai în față se întoarce înapoi ca un bumerang atunci când avem senzația că suntem discriminați. De arbitrii de exemplu, sau de orice sistem pe care ceilalți l-au construit împreună ca protecție împotriva outsider-ilor.
    Această solidaritate se materializează într-un mod pervers pentru noi în mediul nostru politic și tot ceea ce îi este aferent, sau asemănător ca organizare, un exemplu fiind evident în majoritatea castelor: doctori, avocați, judecători, procurori, polițiști, notari, profesori. Să mai continui?
    Este forte greu de pătruns fără sprijin din interior, și se sancționează foarte greu între ei în forurile răspunzătoare cu acest lucru.
    În mod surprinzător Funcționează același tip de mentalitate păguboasă la ei ca și la majoritate. De aceea nu se sesizează nici o diferență chiar atunci când cineva reușește uluitoarea performanță de ajunge în rândul lor. Se comportă parcă ar fi făcut aceleași lucru de când lumea însușindu-și toate metehnele.
    Acest handicap se remediază cu o presiune constantă, așa cum este în toate democrațiile consolidate, de către toți ceilalți(majoritate) pe fiecare castă în parte într-un sistem de ‘check and balance’. Dar pentu asta e nevoie de o democrație participativă, iar je m’en fiche-ism, resemnarea nostră îi este cel mai mare dușman.
    Am apreciat și continui să fac acest lucru, dezinvoltura, franchețea pe care le etalează cu ocazia fiecărei conversații. Mi-a atras atenția contrastul dintre el și majoritatea sportivilor noștri, ca să nu mai vorbim de cei care practică sporturi bazate pe forță. Cantitatea imensă de hormoni, testosteron, necesară atingerii performanței, îi face mult prea agresivi, dezechilibrându-i. Acest lucru și conștientizarea unei oarecare inferiorități îi complexează, inhibându-i atunci când ajung în fața unui microfon.

    Poate și datorită (din cauza?) tuturor acestor calități dezamăgirea este mai mare.
    Dacă nici el, atunci cine?!

    Cineva la telefon a menționat orgoliul, și aprecierea pe care i-o poartă motivată de acest fapt. Chiar dacă i-a răspuns doar că ia act de cele sesizate, și că va ține cont de această observație, a fost evidentă reticența în a aprecia orgoliul ca și calitate. Poate și prin prisma experienței de la categoria de110 kg.
    Orgoliul este acea voce interioară care se identifică cu noi, iar după ce ne târăște în tot felul de necazuri, ne lasă baltă să ne descurcăm singuri. Seamănă cu băiatul cel mai slab din gașcă, care are întotdeauna gura mare la început. Să facem! Să dregem! Și ce să vezi?! Când bătaia e toi, ia-l de unde nu-i!
    E valabil și la căței, cei mai mici provoacă scandalul! ‘Remember Cesar Millan’?!

    Am avut o plăcere deosebită să aflu mai multe lucruri despre tine, de la momentul revoluției și câte ceva din ce a precedat-o, până la greutatea care în urma unor calcule simple cu siguranță este de invidiat. Invers proporțională cu cea cuvenită în aur. Între noi fie vorba, nu există atâtea resurse, așa că rămânem datori vânduți.
    A…și…Nu pot să cred! S-a eschivat de la meciul vieții lui! Ne-a, pardon, mi-a refuzat o ocazie unică de a vedea un succes zdrobitor ‘Mind over matter’.
    ‘Fuga e rușinoasă, dar e sănătoasă!’ Așa a scăpat neaccidentat, ceea ce am înțeles că e întotdeauna de preferat.

    Primul link nu este muzica din filmul ‘300’ care a fost recent și pe Pro Tv dar se potrivește chiar și cu textul meu:

    Breaking Benjamin – BLOW ME AWAY

    http://www.youtube.com/watch?v=pTjnhS96Nyo

    Reputația (orgoliul) poate ucide

    http://www.youtube.com/watch?v=EmOH5f1J1Uc&feature=related

    Consecințele

    http://www.youtube.com/watch?v=2kuna7sC5ek&feature=related

    Dar dacă e pentru o cauză nobilă, and how about ‘Team Spirit’

    http://www.youtube.com/watch?v=STcDMoQ4KT0

  34. Elbow techniques

    Oncescu n-a vrut să-și împartă din secrete, sau măcar ceva cunoștințe, probabil pentru că încă îl mai doare ‘în cot’. Dacă durerile nostre ‘în cot’ ar fi pe undeva apropiate de cele fizice de cot, poate ne-am mai gândi puțin?!
    Am să încerc eu să schițez cum îmi explic succesul lui în fața unora cu un gabarit și o forță brută mult mai mare.
    Mă folosesc din nou de filozofia aikido. Am ajuns eu până la patinaj cu ea?! Aici e floare la ureche!
    Se folosește cu inteligența, cum altfel, forța adversarului și naivitatea care de multe ori îi caracterizează pe ‘micuții’ coloși. Neoferindu-i un reper, sau din contră creându-i așteptări false, printr-o mișcare de pivotare, înșurubezi brațul, folosind mobilitatea încheieturii proprii și slăbiciunile celeilalte, deviind de pe traiectul inițial deplasarea brațelor, câștigi controlul, apelând la un sistem complicat de prize și pârghii.
    Toate acestea, având grija să nu deplasezi cotul înafara spațiului special rezervat, executate în regim de viteză mult superior capacității adversarului de a reacționa, produc efectul scontat.
    De cele mai multe ori oponenții lui Oncescu rămân perplecși, surprinși de ceea ce tocmai li s-a întâmplat. Mai există și câte un cap sec care reacționează sub efectul steroizilor, substanțelor anabolizante, precum cel din finală.
    Un semn de echilibru la Ion e și faptul că este ambidextru. Înseamnă că energiile sale sunt canalizate proporțional.

    După cum probabil știi, personajul nu e ‘ușă de biserică’ , dar ‘fă ce spune popa nu ce face popa’ :

    http://www.youtube.com/watch?v=Fky2_Off0FQ&feature=channel

    http://www.youtube.com/watch?v=XzUWM-j7CUw&feature=channel

    Te-am plictisit prea tare cu detalii tehnice, așa că hai să mai glumim!
    Ai văzut?! Halal colegi! Te-au împins în fața ‘leului’! Iar când acesta a renunțat de teamă să nu rămână cu onoarea nereperată, și a căutat un adversar de o categorie inferioară ție, au dat mai toți bir cu fugiții!
    ‘Ăla, io! Ăla io!…’
    L-a finalul emisiunii s-a întins ca o felină! Nu știu dacă a realizat că încă mai sunteți în direct. Oricum un gest de impolitețe, chiar dacă involuntar, care pe lângă celelalte, merită pedepsit pe măsură. Așa că, Ioane pregătește-te! I’am gonna kick your big ass!
    Și pentru a-mi realiza obiectivul pe lângă antrenamentele de care mă apuc după ce termin de scris, am nevoie de toate trucurile posibile. Am să încerc să-l destabilizez puțin enervându-l cu încă o întrebare.
    Citat celebru: ‘Cum te antrenezi?’! La mulți ani Ioane!

    Încă nu-mi revin di șoc. Cum a putut să te refuze?! Nu-mi pot imagina! Eu unul n-aș fi în stare de un asemenea gest.

    By the way, I loved the red outfit!

    http://www.youtube.com/watch?v=fC04ZZploBE

  35. Merci beaucoup

    Am crezut că te-am supărat cu ceva.
    Nu că n-ai avea motive, dar chipul trădează toată îngăduința de pe lume.
    Mi s-a luat o piatră de pe inimă. A apărut și ceva mai vechi. O fi trebuit să treacă puțin prin purgatoriu?!
    Așa știu măcar că l-ai citit. Restul…
    Dacă merită să te superi vreodată, este doar pentru o dulce împăcare.

    Anda Călugăreanu așa cum doar ea știe:

    http://www.youtube.com/watch?v=aoDfqqxx4c8

    http://www.youtube.com/watch?v=rIfuocF_ElA

    Bonne Nuit!

  36. Despre Octavian Belu pot fi, și au fost spuse foarte multe, pe lângă medalii. Din punct de vedere al antrenorului acestea sunt în primul rând produsul gimnasticii minții. La Domnia Sa, un comunicator prin excelență, după cum s-a văzut și în emisiune, se manifestă inclusiv prin exerciții extrem de complicate ale mișcărilor mâinilor, compensând parcă, o oarecare severitate a expresiei faciale dată de o concentrare antrenată.
    Este evidentă preocuparea pentru domeniile conexe și nu numai, având astfel o imagine a întregului sistem. O persoană inteligentă folosește pe deplin orice pauză.

    Contrastul dintre costumul negru și podoaba împlinirii înțeleptului accentuează eleganța, și rafinamentul, din ce în ce mai evidente odată cu trecerea timpului, pe care ținuta sportivă din sala de concurs parcă nu le lăsa să se întrevadă.

    Valoarea învățătorului, profesorului este înnobilată de capacitatea de a motiva și transmite mai departe cunoștințele acumulate. Sunt destule cazuri de mari sportivi care eșuat în calitate de antrenori, iar la polul opus, persoane provenite din cu totul alte domenii, au reputat succese răsunătoare.
    Maestrul nu poate evolua în locul discipolului.

    Când eram mic cineva mi-a istorisit o povestioară. Poate o cunoști. M-a șocat puțin la acea vreme din pricina finalului.
    Era vorba despre un băiețel (‘așa ca mine’), care se născuse cu o ‘inimă de aur’. Când a crescut, a început să-și ajute întâi părinții și frățiorii, mai apoi rudele și vecinii mai nevoiași, rupându-și câte un colțișor din darul cu care a fost înzestrat. Creștea de fiecare dată la loc, până când ducându-se vestea în tot satul, a cedat la rugămințile insistente ale oamenilor și a dat ultima bucățică celui mai sărac dintre copii.
    N-am înțeles atunci, și din câte mi-amintesc, am întrebat de ce n-a așteptat să-și revină?
    Odată cu vârsta am ajuns să folosesc câteodată abuziv învățămintele, în căutarea confortului interior, atunci când mai refuz pe câte cineva.

    Mă îngrijorează starea ta de sănătate. Sper să fie o alarmă falsă. Ai tușit puțin la început, iar pe final dădeai ușoare semne de răgușeală.

    Te rog frumos să ai grijă de tine.

    Deși la prima vedere nu pare, este o dovadă de altruism să fi bun cu tine, să-ți oferi răgazul necesar restabilirii echilibrului și a acumulării resurselor, ca mai apoi să poți oferii și celorlalți. Altfel te irosești ajutând mult mai puțin decât ai fi putut-o face.

    Cu strângere de ‘inimă’, în acest caz, îți recomand să îl lași pe colegul să se descurce singur vreo câteva zile, până îți revii.
    După cum probabil ți-ai dat seama, acest sfat este din ‘interes’.

    Se spune că visele sunt urmarea temerilor noastre. Este felul în care creierul se autoreglează și își produce mecanisme proprii de autoapărare.

    De la mine pân’ la tine, fie ca gândul cel bun, să-ți alunge frământările de peste zi, pentru ca ele să nu zăbovească peste noapte.
    Somn ușor, și vise plăcute!

    Sting – Shape Of My Heart:

    http://www.youtube.com/watch?v=dQTXs8D8f3c&feature=related

    http://www.youtube.com/watch?v=-e4bdcMWRU0&feature=related

    Sting and Julio Iglesias – Fragile (scuze mic promo):

    http://www.trilulilu.ro/darya37/aee2dc4d77061e

    Sting – Fragile:

    http://www.youtube.com/watch?v=lB6a-iD6ZOY&feature=related

    Sting, Eric Clapton – It’s Probably Me:

  37. It's Probably Me

    Am văzut că ai citit dimineață mesajul. Apropo de urare, să știi că se poate visa și cu ochii deschiși! E vina mea că l-am trimis destul de târziu. Dar ca să-mi găsesc o scuză, am găsit destul de greu link-urile pe care mi le-am dorit. Aseară nici nu eram mulțumit de calitatea lor. Astăzi, poate și cu mintea mai limpede, le-am descoperit valențe cu ajutorul cărora am trecut mai ușor peste inconveniente.
    S-a umflat puțin orgoliul în mine, până mi-am dat seama că nu am vreun merit. Cel puțin în ceea ce privește versurile geniale pe care Gordon Sumner, alias ‘Sting’, sau cel mai probabil ceva dincolo de ‘el’ a reușit să ni le dăruiască. Nu aș fi fost vreodată în stare, cu de la mine putere, să mă exprim așa, simțindu-mă așa de bine reprezentat în necuviința mea.
    Mi-am amintit senzația de nepotrivire de imagine între acțiunile ieșite din comun și cei ce le-au înfăptuit pe de o parte, și dedublarea acelorași eroii în fața opiniei publice, a camerelor de luat vederi. E ca și cum le-ar fi expirat starea de grație și au redevenit normali.
    De multe ori suntem dezamăgiți de modelele pe care ni le alegem. Asta pentru că le atribuim mai mult decât le este meritul.
    Chiar dacă nu realizăm le facem rău. Atunci când se simt într-o postură privilegiată, lăsă la o parte orice urmă de modestie, ascultare, care le-a favorizat condiția, și îmbrăcă o haină a cărui marcă este doar o imitație, un fals. ‘Luată la bani mărunți’ își trădează imediat impostura.

    Elizabeth Gilbert – on nurturing Creativity (cultivarea creativității):
    -jos sub semnul de difuzor, dacă dai clic pe săgeată (’41languages’) găsești inclusiv varianta subtitrării în limba română.

    http://www.ted.com/talks/lang/eng/elizabeth_gilbert_on_genius.html

    Am încercat să ascult sonoritatea versurilor și în limba română, căutând o traducere decentă. Deși nu m-aș putea lăuda că stăpânesc foarte bine secretele graiului în care au fost scrise, m-am lăsat păgubaș si am încercat o traducere proprie.

    Shape of my Heart – by Sting
    (Forma inimi mele)
    El (dealer-ul) face cărțile ca o cugetare, Și cei cărora le împarte nu se prind (suspectează) niciodată.
    Nu joacă pentru banii pe care-i câștigă, Nu o face pentru respect.
    Face cărțile ca să găsească răspunsul, Geometria sacră a hazardului(șansei).
    Legea ascunsă a finalului probabil(cel mai aproape) a se înfăptui. Numerele conduc un dans.

    Refren:
    Știu că în cartea de pică (inimă neagră) sunt săbiile soldatului,
    Eu știu că treflele sunt arme de război.
    Știu că rombul (caroul) înseamnă bani pentru arta asta, Dar asta nu este după inima mea.

    Ar putea să joace valetul de carou, Poate pune jos dama de pică.
    S-ar putea să ascundă un rege (popă) în mână, În timp ce urma lui dispare.
    …………………………………………………………………..
    Și dacă îți spun că Te Iubesc, Ai putea gândi că e ceva greșit.
    Nu sunt un bărbat cu prea multe fețe, Masca pe care o port e una.
    Uite, aceia care vorbesc nu știu nimic, Și descoperă pe propria piele,
    Ca aceia care își încearcă norocul în prea multe feluri, Și cei ce se tem, sunt pierduți.
    …………………………………………………………………………….

    Fragile – Sting
    (Fragil, Vulnerabil)
    Dacă sânge va curge atunci când carnea și oțelul devin una, Uscându-se în culorile Soarelui de seară,
    Ploaia de mâine îi va spăla petele, Dar ceva în mintea noastră va rămâne pururi cu noi.
    Poate acest din urmă act, A fost lăsat să ne lămurească controversa vieții,
    Că nimic bun nu rezultă din violență, Nimic n-ar putea vreodată
    Pentru toți ce se nasc sub o stea a mâniei Să nu uităm cât de vulnerabili suntem.

    Refren:
    Mereu ploaia va cădea ca lacrimile unei stele
    Ploaia va continua să spună cât de fragili suntem.
    ……………………………………………

    It’s Probably Me – lyrics by Sting
    (Probabil eu sunt acela)
    Dacă noaptea este rece și stelele se uită în jos
    Și te îmbrățișezi (te cuprinzi singură în propriile brațe) pe podeaua rece, atât de rece.
    Te trezești dimineața în cămașa unui străin,
    Nu vezi pe nimeni
    Te întrebi: Cine o să aibe grijă de mine?
    Singurul prieten, Cine-ar putea fi?
    Nu-mi place să spun, Nu-mi place s-o spun,
    Dar eu sunt acela.

    Când stomacul este gol și ți-e foamea adevărată
    Ești prea mândru să ceri și prea naiv să furi
    Cauți în oraș după unicul prieten,
    Nu găsești pe nimeni,
    Îți pui întrebarea cine să fie?
    O voce singură să-ți vorbească și să te elibereze,
    Nu-mi place să spun, Nu-mi place s-o spun,
    Eu sunt acela.

    Nu ești cea mai la îndemână persoană pe care am cunoscuto vreodată,
    Și e greu pentru noi amândoi să ne arătăm sentimentele.
    Lumea spune c-ar trebui să te las să mergi pe drumul tău,
    Că o să mă faci doar să sufăr.
    Dacă este un tip, doar un tip,
    Care și-ar lăsa viața pentru tine, și-ar muri
    Nu-mi place să spun, Nu-mi place s-o spun,
    Eu sunt acela!

    Când lumea ta o ia razna fără nici o logică,
    Este doar o voce care vine să te salveze.
    Când (jurații) mulțimea te judecă
    Și ochii tăi scurtează încăperea cautând,
    Un singur chip este tot ce ai nevoie să vezi
    Dacă este un tip, doar unul
    Care și-ar lăsa viața pentru tine și-ar muri,
    Este greu s-o spun,
    Nu-mi place s-o spun, dar eu sunt acela.
    ………………………………….

    O spun și eu, fără alte cuvinte.

  38. Azi fiind 14 ian., mă pregăteam să folosesc semnificația zilei de mâine ca pretext să adaug la noianul de mesaje.
    Probabil următorul va chinui puțin tema.
    Dacă te-am văzut parcă mi-a trecut și mie. O să am un weekend mai liniștit știindu-te mai bine, chiar dacă mai sunt ceva probleme, și până luni poate se rezolvă.

    Intimidantă distinsa invitată. Degajă enorm de multă forță.
    Între atâtea medalii, am remarcat o afirmație recurentă, pe care eu aș formula-o oarecum altfel.
    Deși poate nu este o greșeală, m-aș referi la copii ca la niște daruri foarte fragile, delicate, mai degrabă decât la niște realizări sau cele mai prețioase medalii.
    Acestea din urmă ar presupune un merit, nu de neglijat, dar mult mai demn de respect este modelul de urmat pe care un părinte îl oferă, mai mult sau mai puțin voluntar.
    Lumina de unde vine căldura, sursa afecțiunii, după care întoarce capul orice floare, cât de mică, în nevoia ei de a se dezvolta. Alături de apă, un pământ bun, și o îngrijire adecvată, constituie condițiile necesare vieții.
    Avem adevărați ‘campioni’ mondiali în ale procreerii. Oare meritul lor să fie așa de mare?
    Doamna Lipă și-a sacrificat copilul, numai în măsura în care motivația dânsei este una care să presupună o astfel de abordare.

    Am cunoscut pe cineva, la care am mai făcut referire. Persoana de care mi-amintește de fiecare dată Katharine Hepburn.
    Nu a avut copii niciodată, și nu se simțea vinovată sau neîmplinită în vreun fel, cu excepția ocaziilor când i se aruncau priviri de copătimire. Atunci intervenea o anumită jenă. Îndrepta privirea într-o altă direcție și schimba repede subiectul. A oferit mult mai mult, și unui număr mai mare de oameni, copii în general. Odraslele altora de care se îngrija atunci când aceștia erau prea ocupați.

    Era o Doamnă, de origine rusă, a cărei familii burgheze se stabilise în Dobrogea, și avea o viață lipsită de grijile materiale, până la începerea războiului (‘wwll’) și apoi venirea comunismului. A avut parte de o educație aleasă cu guvernantă și lecții de pian. Mai apoi ‘Școala Specială de Fete’, cu orele de religie, despre care adesea ne povestea.
    Înainte de începerea ‘wwll’ s-a căsătorit cu un cetățean de origine germană, pe care l-a respectat și iubit forte mult, și pe care eu mi-l aduc aminte foarte vag, mai mult din povestiri.
    Aveam mai puțin de cinci ani când acesta a murit, sfârșitul anilor șaptezeci (78-79), cred. Nu eram încă l-a școală. Un neamț autentic, cu o profesie de natură tehnică în industria oțelului. Era unul dintre puținii experți în domeniu. Tot ce rețin este faptul că ne legăna, punându-și o pernă la baza picioarelor și fredona un cântec cu cuvinte nemțești. Avea un adevărat atelier de scule, o cameră întreagă unde fiecare lucru își avea locul lui. Mai târziu, după dispariție, ne pierdeam cu orele fermecați de complexitatea fiecărui obiect pe care de multe ori încercam să-l demontăm. problema apărea când trebuiau puse toate lucrurile la locul lor. Eram certați de ‘Tanti’ care ținea ca obiectele să-și păstreze ordinea.
    Ne spunea: ”Ce-ar fi spus ‘Unchiul’ ?!”
    Mai existau un ‘samovar’ din care ne plăcea să bem cu niște boluri speciale, o bibliotecă impresionantă cu tot felul de cărți tehnice, între care cele mai impresionante desigur, erau dicționarele pe care le răsfoiam chiar dacă nu înțelegeam mai nimic. Mai sunt multe altele, dar mai amintesc doar de borșul rusesc cu varză murată făcut după o rețetă specială.

    Ma reîntorc la lucruri pe care le știu din povestirile cu care eram delectați și de care nu ne mai săturam.
    A venit războiul și odată cu el nemții, viața începuse să devină din ce în ce mai grea și mai stresantă din cauza incertitudinilor, și mai apoi a bombardamentelor pe care Aliații, mai cu seamă americanii, le desfășurau în special asupra instalațiilor și câmpurilor petroliere din zona Ploieștiului.
    Am uitat să menționez că acțiunea se petrecea în București, și se vedeau foarte rar din motive lesne de înțeles. Natura meseriei lui.
    Am rămas cu un citat, nu știu cât de exact, despre exclamațiile din timpul raidurilor aeriene, ale celor care din anumite puncte de vedere ar trebui să li se acorde o grămadă de ‘medalii’:
    ‘ Hamericana, hamericana, mai hacana cu bombarda! Ai dărhâmat a mea șandrama.’
    Sar peste câteva etape.
    Au venit rușii și a fost mult mai rău, mai ales pentru cineva considerat trădător fiind căsătorită cu un neamț.
    Averea familiei, a tatălui Dânsei a fost confiscată, soțul a fost deportat. Nu s-a știut nimic de el până la reîntoarcerea de peste câțiva ani. Era grav bolnav. Se hrănise cu sfeclă și cotorul de la Floarea Soarelui de pe câmpul unde lucrase.
    Între timp comuniștii au desăvârșit ce începuseră rușii.
    Au fost nevoiți să locuiască peste drum de casa părintească care era o clădire impresionantă, unde noii puternici ai zilei găsiseră de cuviință să facă fabric de pâine.
    Așa a trăit toată viața, având în față mărturia din cărămizi a unui trecut îndestulător, până la vreo doi ani după revoluție, când s-a stins, fără a apuca să recupereze ceva din ce le fusese luat. Un nepot din partea unui frate a reușit mai mult după aceea.
    În ciuda frustrărilor și a vieții crude, a trăit demn cum rar mi-a fost dat să observ la cineva.
    Au fost multe tanti: tanti cutare, tanti cutare,…
    Dar una singură a fost ‘Tanti’.

    A respectat, a iubit și a oferit altora șansa să vadă un exemplu.
    De aceea nu m-aș putea niciodată mulțumii cu mai puțin.

    Revenind la tine. Am căutat să văd dacă au mai apărut poze noi.

    http://www.tvmagia.ro/liana-otilia-alexandru/liana-patras-s-a-transferat-la-10-tv/

    Nu puteam fi altfel decât impresionat. Nu-mi pot dezlipi privirea.

    Damien Rice – The Blower’s Daughter:

Leave a Reply

(required)

(required)