Monthly Archives: February 2014

PROTV Magazin: Liana Alexandru este mamă, soţie şi jurnalist. Renunţă la serile ei de sâmbătă şi duminică pentru a prezenta ştirile la Digi24 HD. Pe 1 Martie, ziua în care Digi24 împlineşte primii 2 ani de emisie, Liana va prezenta un jurnal de ştiri speciale, la ora 21.00. Liana pleacă însă liniștită la întîlnirea cu telespectatorii, pentru că acasă micuţa Selona are o bonă de nădejde, pe tatăl ei. Şi asta pentru că atât Liana, cât şi Cosmin Alexandru vor să îşi crească singuri fiica.

La sfârșitul anului trecut ai revenit la pupitrul știrilor Digi 24. Cum te-ai acomodat cu programul de lucru, cu echipa?

Repede. A fost ca și cum aș fi lipsit o săptămână! Am fost uimită la rândul meu. O explicație ar fi că, oricât de complicată e o meserie, să fii părinte rămâne cel mai greu job. Între timp, echipa s-a completat cu foști colegi, oameni pe care îi apreciez pentru echilibrul lor și capacitatea de a discerne. Îmi pare rău și de cei pe care i-am pierdut, dar, dacă trag linie, mă simt în televiziune ca și cum aș fi revenit acasă.

Cu cine a rămas cea mică? Cine se ocupă de ea atunci când mami e la serviciu?

Am împărțit sarcinile cu tati. Pentru că am ales să lucrez weekend o perioadă, stau eu cu Selona în timpul săptămânii, iar Cosmin, în weekend. Ne dorim mult ca ea să crească cu noi, nu cu bona, nu cu bunicii. Este esențial pentru dezvoltarea psihică a copilului să aibă în primii ani părinții alături. Apoi, are toată copilăria în față pentru a învăța lucruri minunate de la bunici, de la grădiniță…

Ce a moștenit Selona de la tine? Dar de la tatăl sau?

Zâmbetul. Lumea spune că atunci când râde are expresia mea. Se poate, câtă vreme stă mult cu mine. În rest, e toată tati. Am înrămat într-un tablou câteva fotografii cu ea și tati la aceeași vârstă, și nici bunicii nu și-au dat seama din prima unde e tati. Au crezut că e peste tot Selona!

Cum arată o zi obișnuită pentru tine?

Nici o zi nu mai e obișnuită pentru mine! Selona ne uimește în fiecare zi! Spune ‘mama’, ‘tata’, merge, dar, pe lângă lucrurile pe care știm că le fac toți copiii mai devreme sau mai târziu, ne arată ce fel de om este ea. Iar asta e cu adevărat miraculos! Încă de când era micuță, de pildă, dacă îi dădeam un obiect nou să-l descopere, ea se uita mai întâi la noi și ne zâmbea, ca un semn de gratitudine, abia apoi începea să studieze. Acum, râde cu gura până la urechi și mai scoate și sunete de satisfacție. Asta ne arată că mulțumirea, bunătatea sunt în natura ființei, dar stau alături de dorință, curiozitate și plăcere și trebuie încurajate când se manifestă ca să poată crește. Ca părinte, trebuie să fii atent să nu suprimi dorința, altfel le îngropi pe toate celelalte.

Mai ai timp liber? Ce îți place să faci atunci când ai un moment liber?

Când am o fereastră în vreuna din seri, fug la cinema. Îmi plac mult filmele, am devorat nominalizările la Oscar, am făcut niște pariuri. Din păcate, mă duc singură, pentru că în acest timp stă Cosmin cu fetița. Deocamdată, și citesc singură, cât doarme ea, sper ca într-o zi să citim împreună, să interpretăm, să facem roluri, să trăim, vorba Ioanei Pârvulescu, atâtea vieți, câte cărți citim.

Lucrezi în televiziune de mulți ani. Cum ți se pare că a evoluat jurnalismul de televiune?

Greu. A fost patronat de oameni înrolați politic și deturnat de la sensurile lui. Jurnaliști foarte tineri, grăbiți să facă televiziune mai degrabă decât să știe presă, au fost striviți de interese pe care nu le-nțelegeau și n-au mai evoluat. Au lăsat, fără voia lor, să existe televiziunea de știri fără să mai existe știrea. Sper ca noi, aici, la Digi, să putem arăta tuturor, mai ales că vom fi în toate rețelele de cablu, că se poate face jurnalism adevărat în televiziune.

La ce te uiți la televizor? Urmărești un show anume sau un serial?

Urmăresc știrile, de multe ori live, pe Internet, în timp ce pregătesc diferite lucruri pentru copil. La seriale mă uit rar, urmăream cândva Urzeala Tronurilor pe HBO, aștept să revină noua serie. În rest, nu prea mai am când.

Cine crezi că este personalitatea momentului în România?

Națiunile au în istoria lor câte un emisar, un uns providențial trimis să lumineze conștiințele și să reașeze sensurile, rostul acelei nații. Horia Roman Patapievici e un astfel de om, dar contemporanii săi sunt orbiți de ura și frustrarea propriei mediocrități ca să poată înțelege și accepta asta.

Care este cel mai important sfat pe care l-ai primit pana acum?

E un sfat pe care l-am auzit de curând de la un actor la emisiunea Jurnal pentru copii, de la Digi 24. Să nu faci niciodată în viață o meserie care să le facă pe plac altora. Părinților, de pildă.

Suntem în luna dragostei. Votezi pentru Valentine’s Day sau Dragobete?

Mie îmi sună bine Valentine’s pentru că, deși e o sărbătoare de import, ea e măcar autentică. Dragobete sună nefiresc din toate punctele de vedere. Cuvântul are sonorități slave, e lipsit de expresivitate, amorul stă foarte departe de semnul său lingvistic. De Dragobete nu pomenea nimeni înainte de Valentine’s, nici nu-i cunoaștem prea bine originile, e mult poporanism în această abordare și foarte puțin folclor autentic. E ca și cum ni s-ar cere acum să renunțăm la neologismele din limba engleză și să vorbim în slavă veche. Invocarea unei tradiții în acest sens e un fals și comportă mult diletantism.

Care a fost cea mai puternică dovadă de dragoste primită până acum?

Că soțul meu și-a adus un pat pliant ca să doarmă lângă mine în rezerva de spital când m-am operat; că a stat cu tăvița sub capul meu când vărsam cheaguri de sânge; că m-a hrănit cu lingurița ca pe copii când nu puteam să mănânc; că m-a plimbat apoi printre fulgi de zăpadă, cu balonul; că m-a dus pe malul mării să sărim din avion cu parașuta; că a condus în premieră o mașină cu volan pe partea dreaptă în Anglia doar ca să prind eu ultimul concert Meat Loaf; că el a schimbat primele scutece ale copilului la maternitate; că o ia pe Selona în brațe și dansează când cântă Melua, iar mie mi se umplu ochii de lacrimi…