Anotimpul iubirii

By Mihaela Manole

Liana Otilia Alexandru, fostă Pătraş, interfaţa suavă a Realităţii TV, vorbeşte despre fericirea trăită alături de soţul ei.

Pentru unii, actul acela care vine odată cu trecerea pe la Starea Civilă şi prin Biserică nu modifică nimic, ci este doar expresia respectării regulilor Cetăţii. Pentru alţii, dimpotrivă, schimbă cumva perspectiva asupra partenerului de viaţă şi asupra traiului în comun.

„E tot ce mi s-a întâmplat mai frumos şi mai autentic. Simt că, de când ne-am căsătorit, eu şi Cosmin am crescut împreună în relaţie, am învăţat unul de la celălalt să ne bucurăm mai mult, să trecem mai uşor peste ce ne supără, să fim mai optimişti. Am siguranţa că tot ceea ce dăruiesc e primit frumos şi mi se întoarce cu mult mai mult”, spune Liana.

Sub semnul lui Maurice Béjart

Povestea dintre Liana şi Cosmin a început cu un proiect comun şi cu un spectacol Maurice Béjart. „Cosmin m-a citit, într-un interviu, apoi m-a invitat la GFK şi mi-a propus să lucrăm împreună pentru un proiect.”

În timp, proiectul avea să capete şi alte conotaţii, ceva mai personale, iar Cosmin, specialist în branding şi strategie, nu a avut nevoie de prea multe tehnici de persuasiune pentru a-i răpi inima Lianei. Un spectacol bine ales şi contextul favorabil i-au făcut pe amândoi fericiţi.

„Am rămas prieteni, ne-am scris sute de e-mailuri, până când, într-o zi, m-a invitat la repetiţiile pentru spectacolul lui Maurice Béjart, la Teatrul Naţional. N-am cum să uit vreodată acel spectacol”, povesteşte Liana.

Cum confirmarea că şi-au găsit jumătatea insista cu fiecare moment petrecut împreună, cei doi au hotărât să-şi unească destinele, în cel mai discret mod cu putinţă. Enigmatică şi îndrăgostită până în al nouălea cer, Liana Otilia Pătraş s-a transformat, în acte, în Liana Otilia Alexandru, pe tărâmul lui Gaudi.

„Am visat mult la Cosmin, nu credeam că poate să mi se întâmple el în viaţă. Şi pentru că ne-am căsătorit civil în cea mai frumoasă zi de octombrie, la Barcelona, dar… fără ştirea nimănui, am vrut să dăruim cununia religioasă părinţilor şi prietenilor.” Aşa că, la începutul lui iunie, şi-a pus rochia de mireasă şi a păşit la braţul soţului ei în biserică.

„Slujba a fost foarte emoţionantă pentru noi, iar la petrecere ne-am veselit mult şi am dansat enorm. Ne-am amuzat apoi, spunând că am mai face o nuntă, doar ca să ne putem distra încă o dată la fel”, povesteşte Liana.

Impecabilă la pupitrul ştirilor, cu o aparenţă de fragilitate care aduce farmecul feminităţii în platoul Realităţii, Liana pare mereu cumva deasupra evenimentelor pe care le relatează. Conştientă de puterea ei de seducţie, ştie să-şi dozeze calităţile astfel încât să nu fie percepută drept doar o fată graţioasă care citeşte prompterul.

„Frumuseţea e în bună măsură adecvarea la context. Crainicele pe care le vedem la CNN sunt frumoase mai degrabă prin prestanţă, farmec, atitudine, echilibru. Cred că şi pe ecran, ca peste tot, e frumos ce e cu măsură; ce e în exces devine incompatibil, nepotrivit”, adaugă Liana.

INTERVIU

„Viaţa profesională mi-a devenit un adevărat breaking-news”

EVZ TV: Te vezi gospodărind, cu câteva guri de hrănit, cu mese în familie, weekenduri de dragul celor mici, renunţând la o rochie sau la o pereche de pantofi în favoarea jucăriilor pentru copilul tău?
Liana Alexandru: Mă văd înconjurată de mulţi oameni zâmbitori pentru că zâmbetul rezolvă multe griji. Nu spun că va fi uşor, îmi imaginez că priorităţile se schimbă, dar nu cred că adevărata alegere e între jucării şi pantofi, ci în felul în care îţi împarţi şi îţi încarci timpul. Nu voi renunţa la mine, ar însemna să-i învăţ pe copii acelaşi lucru, că viaţa e o renunţare, iar eu simt că, dimpotrivă, copiii apar în viaţa noastră ca să ne împlinească .

Ai o imagine impecabilă la TV, parcă eşti mereu scoasă din cutie. Stai mult în faţa oglinzii? Eşti narcisistă?
Frumuseţea nu e doar înzestrare, mai e şi multă grijă şi simţ al măsurii. Ca să afli măsura cea mai potrivită, trebuie să dedici ceva timp, mai ales înainte să apari pe ecran. Iar dacă sunt narcisistă vă poate spune soţul meu, în ochii căruia, recunosc , îmi place să mă oglindesc…

Cum erai în şcoală, în liceu? Eleva tocilară cu bentiţa mereu la locul ei sau genul care prindea din zbor informaţiile şi nu rata nicio petrecere?
Eu am crescut cu impresia că e normal să fii bun la toate, că dacă tot te apuci de ceva e de bun-simţ să te străduieşti să faci bine. Am ajuns şi olimpică la română, şi Miss Boboc. În vremea liceului am făcut dansuri, deci eram pe scenă, la spectacole, şi la cursuri. Apoi, m-am apucat de teatru. Dar nu am chiulit, am învăţat la şcoală de drag, din respect pentru profesori sau pentru că îmi era ruşine să iau note mici. În general, am fost în banca mea.

De ce ţi-ai făcut blog? Presiunea trendului?
Am profitat de această inovaţie ca să-mi exersez scrisul. Eu nu fac confesiuni pe blog, nu mă interesează să-i invit pe cititori în budoar sau să le aduc la cunoştinţă ce preocupări măreţe am eu. Îmi place doar că am acces oricând la o tribună liberă, de la care să mă exprim liber.

După ce ai stat conectată în permanenţă la tot ce mişcă-n ţara asta, te pregăteşti de concediu. Îţi vor trebui zile bune ca să „ieşi din priză”?
N-a fost un an uşor la ştiri pentru mine, am trecut pe unul dintre cele mai complexe segmente orare, viaţa profesională mi-a devenit un continuu breaking-news şi am avut norocul să pot compensa acasă. Am învăţat să mă relaxez imediat ce ajung la soţul meu, iar prima zi de vacanţă va începe chiar atunci când voi ieşi din emisie.

Emil Hurezeanu sau Robert Turcescu? Pe cine ai alege drept partener de prezentare într-o posibilă emisiune? Mai ales că ştii la ce să te aştepţi…
Amândoi mi-au fost parteneri, ce bine că n-am avut de ales! Dar, ca să intru în joc, l-aş alege pe Emil Hurezeanu, pentru că aş putea să fiu mai eficientă. Robert îşi dă măsura adevărată a talentului atunci când e singur. Gândindu-mă astfel, chiar mă întreb cum ar arăta o emisiune numai cu ei doi?