Reinventăm continuu televiziunea

By Maridana Arsene
8 mai 2009

Adevărul: Ce e diferit astăzi faţă de momentele când moderai alături de Emil Hurezeanu?

L.A.: Astăzi, suntem copia propriului nostru model. Am creat împreună cu Emil Hurezeanu un format mediatic aflat la graniţa dintre jurnal şi dezbatere. Noi nu comentam o ştire, un episod, ci scena întreagă aşa cum se vedea ea de la Bucureşti până la Berlin sau Washington, din unghi politic, social, economic, cultural.

Nimeni în România nu mai făcuse aşa ceva. Astăzi, deschideţi televizorul şi puteţi urmări din zori până-n seară jurnale pline de dezbateri. Puţini moderatori sau comentatori ştiu că asta se datorează stilului lui Emil Hurezeanu.

Spui că răpirea jurnaliştilor în Irak şi înmormântarea Papei Ioan Paul al II-lea au fost evenimente care te-au marcat. În ce sens?

L.A.: M-au marcat pentru că trăiam reinventarea televiziunii. Aşa ceva nu exista în manuale! Nu scria pe nicăieri ce trebuie să faci când primeşti imagini video cu colegi răpiţi într-o lume aflată în război şi nici ce le spui oamenilor când afli odată cu ei că s-a stins Suveranul Pontif.

Registrele de limbaj, de atitudine, de emoţie sunt extrem de diferite şi ele nu se predau în şcoli. De atunci, reinventăm continuu televiziunea şi o facem inclusiv atunci când difuzăm arestări în direct.

La ce ne ajută să fim informaţi, de ce trebuie să fim la curent cu ceea ce se întâmplă în lume?

L.A.:Ca să avem repere, să ne putem defini. De ce avem nevoie de cultură generală, de pildă? Ca să ne putem bucura de ceea ce trăim oriunde ne aflăm în lumea asta.

Că ne luăm informaţiile din cărţi, de la televizor, de pe Internet, noi ne trasăm astfel contururi şi căpătăm forme ca indivizi. Noi suntem, de fapt, cam câtă informaţie am reuşit să cuprindem până la un anumit moment!

Multă lume spune că s-a săturat de ştiri, pe motiv că editorii aleg să prezinte doar ceea ce se-ntâmplă negativ. De ce ponderea ştirilor negative este mai mare în orice jurnal de ştiri?

L.A.: Pentru că asta e chiar natura veştilor. Extraordinarul e prin firea lucrurilor preponderent negativ. Tot ce e bun, frumos, dar nu e extraordinar, nu e ştire. E poveste, piesă de teatru, film, spectacol, roman…

Ca jurnalist trebuie să-ţi cunoşti target-ul foarte bine. Care ar fi portretul telespectatorului jurnalelor pe care le prezinţi alături de Constantin Drăgan?

L.A.: Statistic, nu ştiu să vă spun, dar noi relatăm subiectele cu dorinţa ca atunci când vorbim despre profesori, să ne privească şi dascălii, atunci când transmitem de la Omenia, să se uite pensionarii, atunci când îi combatem pe guvernanţi, să ne vadă şi politicienii…

Eşti la curent cu diferite teorii legate de durata crizei mondiale. Care este concluzia la care ai ajuns?

L.A.:Că poate fi o loterie. Dacă însuşi preşedintele expune probabilitatea ca din banii de la FMI să se plătească salariile în România, deci nici puterea nu mai vede soluţii, atunci devine cumplit. În asemenea condiţii, a avea un job în România ar putea fi un privilegiu.

Care este, după părerea ta, personajul negativ absolut pe plan internaţional?

L.A.: La acest moment, Ossama ben Laden. Nu prin fapte, ci prin simbol. A ajuns să întruchipeze tot ce poate fi mai aberant şi de necombătut în istoria răului.

E răul pe care nu-l poţi înfrunta decât cu arme similare, deci asimilându-l. De aceea, cred că e cel mai mare rău cu putinţă.

Ştiu că ai înclinaţii artistice – ai făcut parte dintr-o trupă de actori şi ai făcut şi dansuri. Cum se împacă latura ta pragmatică cu cea artistică?

L.A.:Expresivitatea mă ajută să le dau oamenilor încredere că privesc răul doar ca să-l îndreptăm spre bine.

Nu mă simt deloc un om pragmatic. Mai degrabă un îmblânzitor în arenă.

De ce ai renunţat la actorie în favoarea jurnalismului?

L.A.:Am renunţat la actorie în favoarea filologiei, abia apoi am cedat radioului. N-am făcut actorie pentru că n-am avut curaj, nu m-a susţinut nimeni şi-apoi aveam profunda convingere că am menire de dascăl.

Profesor am vrut, deci, să mă fac. Am ajuns în radio, atunci când chiar puteam să devin dascăl. Dar, am ales emoţional. Doream să pot mai mult decât eram atunci. Aşa am continuat să învăţ. Aşa am ajuns şi în televiziune.

Dacă ai avea instrumentele necesare, care ar fi primele 3 lucruri pe care le-ai schimba în România?

L.A.:Aş condamna cel puţin un nume greu la închisoare pentru corupţie, aş motiva intelectualii să se implice cotidian în viaţa publică şi aş înfiinţa şcoli private pentru copii.

Cum îţi încarci bateriile după 6 ore de direct?

L.A.:Alături de soţul meu. Mergem la teatru, la concerte, la filme cu cei mici. Sau pur şi simplu citim. Şi ne iubim. Altfel, aş fi doar o imagine. Alături de el, am căpătat şi un sens.