Femei pe care le admir
Chipuri angelice, seducătoare, prezențe pline de farmec, de o nebănuită candoare, profiluri sculptate, forme senzuale, suflete generoase, minți sclipitoare, adevărate zeițe și personaje de roman. Am întâlnit multe femei minunate de-a lungul vremii, dar în ciuda unei frumuseți care le-ar fi putut da atributul desăvârșirii, multe au căpătat în spațiul public contururi nefirești, figuri dramatice, profiluri ridicole și aure triste. Nu pentru că scena publică are un fel aparte de a descifra chipurile, scoțând în evidență cele mai neașteptate trăsături, ci pentru că nu oferă niciun reper și nicio măsură a desfășurării gesturilor. În această privință, spațiul public e foarte înșelător.
Așa au ieșit la iveală exagerările, frustrările, meschinăriile, încrâncenările, care au făcut din femei plăcute, sensibile, fermecătoare, niște creaturi când vulgare sau anoste, când hidoase și isterice. Ce se întâmplă? Îmi pare că miezul acestei lipse de măsură a manifestărilor are mai degrabă legătură cu spațiul privat, nu cu o competiție a femeilor în spațiul public.
În spațiul său intim, al feminității pure, femeia se prețuiește foarte puțin. Am moștenit credința că, fiind dăruită să poarte în pântece specia, femeia e și predestinată suferinței, iar ca să-și depășească această condiție ar trebui să fie capabilă să-și înfrângă sensibilitățile, să devină puternică și să se ia la întrecere cu masculii. Egalitatea nu e, astfel, dată de măsura cu care îți faci distinctă propria feminitate, ci e rezultatul unei bătălii organizate împotriva bărbaților. Convingerea inechității e, în fapt, gena urâțirii din spațiul public. În loc să-și cultive datele feminității și cu ele să cucerească în mod natural zona publică, multe din femeile cu potențial își dezvoltă masculinitatea. Învață să fie puternice, competitive, să ridice tonul, să se înfurie, să urle la adversari, să bată cu pumnii în masă, să amenințe, să ironizeze, să facă glume de bazar. Pot să ghicesc că multe din manifestările acestea, înainte de a invada spațiul public, sunt exersate bine acasă în relația cu masculii din jurul lor. La polul opus, sunt femeile care cresc în exces reperele fertilității, dezvelind artificii și epuizând în vulgarități frumusețea speciei.
Îmi place să cred că femeia trebuie să fie în spațiul public, ca și în casa ei, un model de echilibru. În discurs, în tonuri, în ținută, purtări și atitudine. Întruparea unei creaturi de care nu te poți desprinde, care-ți confiscă îndoielile, spaimele, încrâncenările, ți le dizolvă, îți reașează calitățile și, într-un fel, te recompune. Am cunoscut astfel de femei sau doar am avut prilejul să le admir la televizor, dar fiecare apariție a lor a fost un regal de impecabilă purtare. Aceste figuri au frumusțea neștirbită de vârstă, păstrează o senzualitate a vorbelor calde, o strălucire a ideilor simple, primordiale și formele voluptoase ale generozității providențiale. Pentru mine, ele fac din fiecare zi a anului o zi dedicată femeii:
Marina Sturdza, o distincție rarisimă și o frumusețe a vârstei neverosimilă; o prințesă în sensul autentic al termenului; Marie Rose Mociorniță, chipul angelic al feminității și o îmbinare seducătoare de copil, femeie matură și adolescentă; Ioana Pârvulescu, un farmec din altă epocă, desăvârșit în scris cu deplină generozitate; Oana Pellea, un spirit care s-a întrupat doar pentru ca talentul să-i traverseze porii; Olga Tudorache, o zeiță a teatrului pentru care pământenii n-au încă suficiente ofrande; Eugenia Vodă, singura femeie de televiziune pentru care cuvântul profesionist e neîncăpător; Mona Muscă, cea mai mare doamnă a politicii românești și, cu voia dumneavoastră, MAMA, întruparea fără limite a bunătății pe lumea asta.
Îi dedic aceste rânduri ei, cel mai iubit cititor al meu.
Citesc si fara osteneala..recitesc..si iar de la-nceput.Sunt atat de frumoase randurile scrise de tine,Liana,atat de adevarate incat orice alt cuvant in plus,chiar si aici in acest mic dreptunghi,e un sacrilegiu.Dar fac aceasta impietate cu gandul la o fericire insămată.. cand le voi rosti,impartasindu-i-le, si mamei mele.
Mulţumesc. 🙂
Nu știu în ce măsură Uca Maria Marinescu întrunește și sufragiile tale. Deși și-a căpătat notorietatea explorând teritorii mai frecvent cutreierate de bărbați, a reușit s-o facă fără a-și însușii atribute ale acestora care să-i altereze feminitatea.
Alegerea mea are și un resort suplimentar, având în vedere că Dânsa are legături cu Mărginimea Sibiului. Mama mea este originară din Rășinariul lui Cioran și O. Goga, puțin mai jos de Păltinișul lui Noica. Multe dintre vacanțele mele acolo s-au petrecut.
Acum o săptămână a fost prezentă la emisiunea voastră moderată de colegul tău.
Și pentru c-ai menționat-o pe Eugenia Vodă:
Uca Maria Marinescu – Eugenia Vodă, ‘Profesioniștii’
partea 1/4
http://www.youtube.com/watch?v=zMZRtNQx-Tw
Înr-to stare de echilibru, frumusețea este haina ce acoperă goliciunea puterii.
Puterea e fața ce nu trebuie văzută, ce se revoltă atunci când e descoperită.
Cele două (puterea și frumusețea) sunt însemnele războiului și păcii ștanțate pe fața și versoul aceleași monede. Capul și pajura ce se rostogolesc aterizând când pe o parte când pe alta, ascunzându-se reciproc una în spatele celeilalte.
Parcă cineva se joacă azvârlind-o învârtită în sus, doar pentru a o prinde pentru o clipă ca să-și oglindească chipul.
La gâtul nostru, atârnă replici în miniatură. O colecție numismatică de medalii decupate din ea.
Suprafață lor ne împiedică să distingem până când nu ne recunoaștem adevărata înfățișare, spulberând imaginea deformată pe care ne-am construit-o despre noi.
Ne arată propria disponibilitate. Liniștea, echilibrul, sau dimpotrivă…
George Michael – A Different Corner
http://www.youtube.com/watch?v=_RV7eq52dOc
Shania Twain – Coat of Many Colors (by Dolly Parton)
http://www.youtube.com/watch?v=qo3oRuBYE6A
Haina Multicoloră
Înapoi prin ani mă întorc minunându-mă din nou
Înapoi la timpurile copilăriei mele
Mi-amintesc o cutie cu vechituri pe care cineva ne-a dat-o
Și cum mama mea le-a găsit folos
Erau vechituri de multe culori
Fiecare bucată era mică
Nu aveam o haină și era târziu în toamnă
Mama a cusut petecele împreună
Fiecare bucățică cu dragoste
A făcut haina mea multicoloră de care eram așa mândră
În timp ce cosea spunea o poveste din biblie, citea
Despre haina multicoloră pe care Iosif o purta
Și-apoi mi-a spus
Poate această haină-ți va aduce noroc și fericire
Și nu mai puteam să-aștept s-o pot purta
Și mama a binecuvântat-o cu-n sărut
Haina mea multicoloră ce mama mi-a făcut-o doar din cârpe
Și o purtam așa de mândră
Deși n-aveam bani eram atât de bogată
În haina mea multicoloră pe care mama mi-a făcut-o
Așa cu petece la pantalonași și găuri în amândoi pantofii
În haina mea multicoloră mă grăbeam către școală
Doar să-i găsesc râzând pe ceilalți
Luându-mă peste picior în haina mea multicoloră ce mama mi-a făcut-o
Și of nu puteam înțelege pentru că mă simțeam bogată
Le-am spus de dragostea pe care mama a pus-o în fiecare cusătură
Le-am spus toată povestea ce mama mi-a spus-o în timp ce cosea
Și cum haina mea multicoloră valora mai mult decât hainele lor
Dar n-au înțeles și încercau să mă facă să pricep
Că cineva e doar sărac pentru că așa vor ei
Acum știu că n-aveam bani dar eram atât de bogată
În haina mea multicoloră pe care mama mi-a făcut-o
A făcut-o doar pentru mine
Splendidă fotografia!
Respectul meu Mamei Tale.
http://tvsimpozioane.wikispaces.com/file/view/Flori-de-Camp.jpg/145761651/Flori-de-Camp.jpg 🙂
[…] Un text foarte frumos despre frumusetea femeilor: lianalexandru.ro […]
Frumos, frumos, frumos!!!! Avem nevoie sa citim despre lucruri frumoase spuse normal si firesc!
Ganduri frumoase, frumos scrise, cu sensibilitate si sinceritate.
[…] recomand si o lectura agreabila aici, un text sensibil al Lianei Alexandru. This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the […]
Minunat Liana. M-ai atins la suflet. Ce familie sinteti voi, ca de fiecare data cind citesc cite ceva ma tulbur. Tineti asa inainte. Bravo. E prima data cind intru pe site-ul tau. Dar de-acum o voi face regulat. Ciprian
din pacate, trecem adeseori mult prea repede pe langa femeile frumoase din viata noastra. si, odata cu disparitia cate uneia din ele, viata noastra saraceste putin in lumina, zambet, dulceata si, uneori, sarut!
De multe ori ma trezesc un cititor nestiut al celor care, poate, au nevoie de cateva cuvinte pentru a continua sa ne … incante:)
Dupa o zi in freamat si o seara plina de intrebari intrebatoare ale celor mici, intru pe blogurile oamenilor dragi si ma surprind putin suparata ca nu mi-au scris nimic. Un ceai bun, o lectura asemenea, putin mai actuala in timpul saptamanii ca o carte buna. Poate te deschizi mai des…
diana
Perfect de acord cu tot ce ai scris, exceptand cele 90 de procente cu care nu sunt de acord (am glumit). Tot ce pot sa spun e, ca esti foarte talentata in arta cuvintelor. Cu siguranta esti femeie si functionezi foarte mult in sfera celui de’al cincelea centru energetic numit Vishuda, care e la baza gatului. Nu poti fi barbat pt. simplu fapt ca felul tau de a scrie e tipic feminin, iar eu inca nu am intalnit un barbat atat de eleval, iar cei care totusi sunt (sigur sunt cativa si pe la noi prin tara, in afara de min) nu sunt interesati de asemenea actiuni, avand in vedere faptul ca prin ei circula testosteron, iar punandu’i sa se uite peste asemenea randuri pur si simplu rezerva lor de testosteron nu le va permite. Am sa inchei prin a reafirma un simplu, dar imuabil adevar: “Declinul grav al masculinitatii a dus la degenerarea spirituala a umanitatii” si implicit sa dereglari comporrtamentale in randul femeilor. Feminitatea pura, rafinata, definitia feminitatii s’a sterbit atat de tare in ultima vreme, incat atunci cand si daca mai zaresti cate o femeie in adevaratul sens al cuvantului te minunezi atat de tare, incat viata ta devine mai siropoasa, pt simplu fapt ca ai zarit’o atunci, acolo pt o clipa 🙂 Bafta P.S acum am observat ca te numesti Liana. Imi pare bine Liana, eu sunt Tudor!
Minunată scriere, minunată,
Scrisă cu dăruire netulburată,
De mânuţa frumoasei Liana,
Liana Otilia Cosânzeana…